Centrul de artă contemporană Christo și Jeanne-Claude, Gabrovo, Bulgaria

Comentariul autorului

SUSȚINEREA – RIGGING. În spatele fiecărei instalații realizate de Christo și Jeanne-Claude există un sistem complex de cabluri, noduri, schele, platforme și structuri temporare. Proiectul noului centru de artă din Gabrovo propune tocmai această schimbare de paradigmă: transformarea mecanismului efemer al instalației în arhitectură. Noua structură metalică, reprezentată de scări, cursive și volume suspendate, devine un rigging permanent. Infrastructura invizibilă din spatele instalațiilor artiștilor capătă astfel substanță și devine capabilă să susțină viața publică.
METANARAȚIUNE vs. MICRONARAȚIUNE. Dacă arhitectura existentă a fostului liceu de textile este un martor al metanarațiunii arhitecturii comuniste, noua intervenție conlucrează cu aceasta prin câmpul deschis de micronarațiuni pe care îl introduce. Spre curtea interioară, structura liceului și sistemul deschis de cursive, scări și elevatoare formează o parcurgere flexibilă și participativă, inspirată din logica schelelor, ce construiește o coregrafie a mișcării. Vizitatorii urcă, coboară, traversează și se intersectează asemenea echipelor care montează instalațiile. Omul devine cea mai importantă fațadă a clădirii.
REPERE URBANE ȘI STRADĂ INTERIOARĂ. Întregul ansamblu este organizat în jurul unei noi străzi atașate, care străpunge clădirea și rămâne permanent deschisă orașului, oferind perspective spre râul Yantra. Traseul traversează situl de la un capăt la celălalt și este intersectat de cele trei volume suspendate, momentele de intensitate ale sistemului. În corpul mic sunt amplasate atelierele și rezidența artiștilor, iar între cele două corpuri, Biblioteca de Materiale stabilește legătura dintre memoria fostului liceu de textile și viitorul centrului.
LOGICA ȚESĂTURII ȘI PLIERII. Pe celelalte fațade, repetiția modulară a plăcuțelor ceramice mobile evocă logica țesăturii textile și ritmul cablurilor ce tensionează instalațiile lui Christo. Străpungerile străzii interioare sunt marcate pe fațada dinspre bulevard prin petece de fațadă care se rabat pe intradosul galeriei, asemenea decupării unui material textil cu foarfeca. Suprafețele orizontale rezultate sunt tratate cu oglinzi pentru a amplifica forfota de sub ele.
Organizarea funcțională diferențiază clar spațiile publice, muzeale controlate, de evenimente, birouri și co-working, producție și rezidență artistică, depozitare și tehnice. Corpul principal concentrează programele cu adresabilitate publică ridicată, amplasate de-a lungul străzii interioare pentru acces direct, orientare intuitivă și funcționare independentă. Cele trei volume suspendate marchează principalele noduri programatice: cele două auditorii și restaurantul, tratate ca spații autonome.
CURTEA CA SCENĂ. Amenajarea curții reprezintă extensia la nivelul terenului a infrastructurii suspendate. Dacă noua structură activează fațada prin mișcare verticală, peisajul construiește o mișcare lentă, orizontală, care leagă orașul de râul Yantra. Împreună, cele două sisteme generează o secțiune continuă a spațiului public.
DESCHIDEREA. Intervenția este construită dintr-o singură operație spațială: deschiderea. Clădirea este desfăcută pentru a primi infrastructura suspendată, iar terenul este pliat pentru a continua topografia naturală a râului și pentru a primi viața publică. Asemenea instalațiilor lui Christo și Jeanne-Claude, proiectul expune infrastructura care produce întâlnirea dintre oameni, artă și oraș. Intervenția nu este ascunsă, ci se dezvăluie total.