Prapori. Biserică și centru de studii și cercetare – CDS Paris

Comentariul autorului

Propunerea pentru noua Biserică și Centrul de Studii și Cercetări „Sfântul Dumitru Stăniloae” – CDS Paris, ce se doresc a fi construite în Suresnes, în zona metropolitană a Parisului, a fost dezvoltată pentru un concurs internațional de idei. Este un proiect experimental, la nivel de concept, care propune o nouă tipologie de spațiu ecleziastic, pornind de la tipul spațiului central. Punctul principal al temei este subiectul intersecțiilor: dintre o biserică parohială și un centru de studii teologice, dintre identitatea comunității care se așază în metropola pariziană și contextul care o primește, dintre tradiția constructivă și arhitectura contemporană. Arhetipurile spațiale și formale sunt transformate într-o propunere originală, cu o identitate proprie, care să marcheze cu sens scopul, locul și momentul în care va fi construită.

FORMĂ, SPAȚIU, SIMBOL
Modelarea spațiilor poate fi rezumată în câteva cuvinte-cheie: praguri, parcurs și prapori. S-au căutat forme ideale: crucea înscrisă a bisericii, pătratul curții, rectangularitatea centrului. Dincolo de împărțirea sitului în contururi controlate, geometria devine simbol. Structura de acoperire în bolți intersectate și suprapuse desenează în plan forma emblematică a proiectului – doi prapori așezați unul peste celălalt, geometrie legată de mandorla din Icoana Rugului Aprins. În fațadă, bolțile devin trei semicercuri suprapuse ce formează o culme.

BISERICA
Spațiul central, în cruce greacă, este un edificiu masiv, tectonic, monobloc. Peste acest solid se așază sistemul bolților moldovenești, reinterpretate și lăsate vizibile la exterior. Adevărul structurii, dezvăluit dinăuntru către afară, aduce propunerea în contemporan. Privită din afară, biserica pare o machetă solidă a spațiului său de dinăuntru.

CURTEA INTERIOARĂ
Este locul intersecțiilor, unde se adună toate lumile prezente aici – comunitatea academică și cea a parohiei. Este spațiul „dintre” afară și înăuntru, dintre interior(itate) și exterior(itate): prelungire a bisericii, ca un „pridvor” care îi dublează suprafața, și a trapezei așezate vis-à-vis, ca un contrapunct. De dimensiunea unei curți urbane, spațiul este îndeajuns de mare pentru rânduieli și îndeajuns de mic pentru intimitate și protecție. Coloanele o susțin pe toate laturile, mai puțin la colțurile lăsate în suspensie, într-o imponderabilitate asumată.

GESTURI
Pe un teren de cca. 700 mp, proiectul înglobează aproape 1000 mp de funcțiuni. Coborârea (pentru înălțare) și întoarcerea către un „ascuns ocrotit” al ansamblului invită la o descoperire treptată și nu la o dezvăluire directă. Coborârea nivelului de acces, mijlocită de curte, permite o înălțime care nu impietează asupra împrejurimilor, oferind totuși efectul ascendent necesar spațiului sacru. Privirea către înăuntru și deschiderea către cer își păstrează transparența față de context: o „închidere care se deschide” (Constantin Noica).

ANSAMBLUL UNIVERSITAR
Se dezvoltă pe 4 niveluri, toate accesibile. La demisol, birourile și camerele pentru cazare se deschid către o grădină ușor coborâtă și spre curtea interioară. Parterul cuprinde sala multifuncțională, în legătură directă cu strada, cartierul și orașul. Din supanta ei pornește biblioteca, ce ajunge să îmbrățișeze turla bisericii, într-o tangență accentuată între funcțiuni, cu ferestre deschise spre naos. La ultimul nivel, cel mai transparent, sălile de clasă modulabile privesc spre sud, către bolți și terasa înierbată. Transparența crește odată cu înălțimea.

Comentariul juriului

Intr un program cu multe constrageri formale, proiectul este o indrazneala tinuta cu mult bun simt si minimalism intr un cadru contemporan dpdv al abordarii.
---
Apreciem sensibilitatea cu care proiectul reinterpretează arhitectura tradițională într-un limbaj contemporan și felul în care geometria, lumina și parcursul creează o experiență spațială cu o puternică dimensiune simbolică.
---
Reinterpretarea unui program cu multe rigori aduce o perspectiva intersanta asupra forței simbolice a arhitecturii. Reinterpretarea formelor tradiționale si integrarea simbolisticii iconografice sunt remarcabile.