Comentariul autorului
(H)ODAIA – nod rural pentru reabilitarea peisajelor culturale
Brăduleț, Valea Vâlsanului, Argeș
Context
Peisajul cultural rural este tot mai prezent în discursul de patrimoniu, dar lipsesc instrumentele practice de identificare, intervenție și protejare. Depopularea, abandonul practicilor pastorale și construirea nereglementată duc la dispariția unor peisaje unice, precum cel al hodăilor, gospodării sezoniere legate de păstoritul pendular.
În comuna Brăduleț există 593 de hodăi, grajduri și saivane, iar în ultimii 20 de ani au dispărut 40 (peste 6%). Abandonul accelerează împădurirea: în jurul structurilor dispărute pădurea ocupă 15% din suprafață, față de 6,6% în jurul celor active. Pierderea unei hodăi înseamnă închiderea peisajului și dispariția pajiștilor de mare valoare naturală.
Hodaia
Construcție dintr-o singură încăpere (2x2 – 3x3 m), din materiale locale: bârne de rășinoase, tălpi de esență tare, soclu din piatră de râu, învelitoare din șiță. Proporția volumetrică 1x1x2 și acoperișul în patru ape, cu pante de 45°–60°, definesc silueta ei. Deși nu sunt monumente istorice, hodăile sunt repere vizuale și de memorie colectivă, iar intervențiile cu azbociment sau tablă le alterează autenticitatea.
Proiectul desfășurat pe parcursul unui an, (H)ODAIA tratează peisajul vernacular ca organism funcțional, nu ca muzeu în aer liber. Proiectul a combinat:
-cercetare și documentare pe teren (GIS, arhitecturală, peisagistică, fotografică, antropologică, de biodiversitate);
-reabilitarea unei hodăi strămutate pe un teren vecin, cu meșteri locali și o școală de vară de o săptămână;
-un ghid de bune practici, cu concluziile studiilor și ale reabilitării.
Principii de intervenție (conform ICOMOS)
-păstrarea siluetei, a proporțiilor și a texturii acoperișului;
-materiale exclusiv locale: piatră de râu, lemn, șiță tradițională;
-transmiterea meșteșugurilor către tinerii din comunitate;
-contrast controlat: elementele noi rămân vizibile (lemn debitat la gater sau lucrat manual), evitând falsul istoric;
-reutilizare adaptivă: ușa și ferestrele istorice au fost recondiționate și păstrate in situ.
Integrare în comunitate
Hodaia găzduiește acum o rezidență artistică, legată de viața locului prin:
-aprovizionare direct de la gospodăriile din sat, ceea ce susține creșterea animalelor și cositul tradițional;
-localnici angajați ca meșteri, ghizi și responsabili cu mentenanța;
-ateliere și expoziții pentru copiii și comunitatea din sat.
Continuitate:
Proiectul propune un model replicabil: o rețea de noduri rurale active, susținută de o platformă digitală deschisă, o arhivă media și resurse educaționale pentru școlile rurale. Scopul este reintegrarea hodăilor în viața contemporană, ca punți între mediul urban și cel rural.