Macheta de 10

Comentariul autorului

Cum formăm viitorii arhitecți într-o lume în care oamenii trăiesc conectați prin rețele la distanță iar lumea este privită prin ochiul AI? Macheta de 10 este un experiment derulat în cadrul UAUIM, în 2025-2026, cu grupa 10, anul I. Profesorii sunt cei care au deschis calea. Proiectele, construirea și textul de mai jos le aparțin studenților:

Totul a luat naștere de ziua profesorului nostru. Acesta ne-a prezentat viziunea sa asupra exercițiului pe care urma să-l începem: să realizăm machete din zidărie de polistiren reciclabil, scara 1:1. În urma unui concurs votat de studenți, am ales un proiect pentru fiecare tipologie: spațiu liniar, central, cameral, hipostil, curte interioară și portic.

Numele „Macheta de 10” a prins viață pornind de la atelierul nostru, noi fiind grupa 10.
A început împărțirea sarcinilor: șef de șantier, șef de echipă, echipe pentru releveu, panouri, afișe, autorizația de „machetare”, conturi de social media și identitatea proiectului.

În zilele de cursuri, rămâneam să lucrăm la machetă până târziu, cu muzică și cu voie bună, dar obosiți. Pauzele de șantier erau cele mai amuzante, comandam mâncare și stăteam fiecare în „căsuța” noastră. În zilele extenuante, plăcile de polistiren deveneau loc de odihnă pentru noi, unii dormeau pe ele, în timp ce alții lucrau în ture.

În preajma sărbătorilor, munca nu se oprea, dar spiritul festiv era prezent. Am întâmpinat vizita unor elevi de gimnaziu. Am fost îndrumători pentru câteva ore. Păstrând spiritul sărbătorilor, am mâncat prăjituri, am cântat, voia bună era la ea acasă, însoțită de corzile chitarelor și râsetele copiilor.

Am luat decizia de a veni în weekenduri și în vacanța de iarnă. Ajunul Crăciunului era aproape, iar noi tot la machete lucram, împărțind cozonac și idei. Am terminat și am început anul zidind.

O zi de șantier: condica de prezență, cafeaua împreună, stabilirea obiectivelor, împărțirea sarcinilor, apoi, „wotk, work, work”, pauza de masă, înapoi la muncă, pauză pentru luarea deciziilor, finalizarea zilei prin verificarea prizelor, stingerea luminilor și organizarea șantierului pentru a doua zi. Acasă.

Cu câteva zile înainte de predarea finală, am avut „Ziua Bolților Deschise”. A urmat vernisajul propriu-zis pentru M10. Apoi, a fost o șansă faptul că UAR a dorit ca machetele să fie păstrate și expuse în cadrul expoziției pentru Bienala Națională de Arhitectură.

Am fost onorați de prezența reputatului arhitect Alberto Campo Baeza și de reacția acestuia: „WONDERFUL”. Ne-a spus într-un interviu ce sfaturi ar da studenților: „Să studieze, să studieze, să studieze, să MUNCEASCĂ, să MUNCEASCĂ, să MUNCEASCĂ. Dar am spus, am proclamat că nu este necesar să fii obsedat. Trebuie să MĂNÂNCI, trebuie să CITEȘTI, trebuie să asculți MUZICĂ, trebuie să TRĂIEȘTI, să trăiești. Deci să muncești mult trăind, nu să fii obsedat de arhitectură.”

Macheta de 10 ne-a construit, ne-a învățat răbdarea, responsabilitatea și încrederea. Ne-am lăsat amprenta asupra unui proiect fabulos, ca tineri studenți la arhitectură, neexperimentați, cu mâini nesigure și cu multe întrebări, care a devenit parte din formarea noastră. Suntem recunoscători profesorilor noștri, conducerii UAUIM, sponsorului Austrotherm, OAR, UAR, Revistei Arhitectura și tuturor celor care ne-au ajutat să ducem mai departe energia noastră și care au dat proiectului șansa să-i inspire și pe alții.