Comentariul autorului
Breaking Ground (BG) a fost o intervenție spațială participativă inițiată în (fosta) școală Anthony Overton din Bronzevile, Chicago, în cadrul Chicago Architecture Biennial (CAB) 2019, în colaborare cu Borderless Studio, Chicago Arts Partnership and Education (CAPE) și Daniel Hale Williams Preparatory School of Medicine.
Ediția din 2019 a bienalei internaționale de arhitectură din Chicago a susținut diverse comunități prin inițierea de parteneriate între actori locali și practici internaționale. Un astfel de parteneriat a fost dezvoltat cu Borderless Studio, o practică arhitecturală locală care luptă pentru justiție urbană și care împreună cu un dezvoltator implicat în comunitate reactivează fosta școala primară Anthony Overton din cartierul Bronzeville. Inițiativa are loc în contextul închiderii în 2013 a 50 de școli în 25 de cartiere din Chicago, în special în acele locuri în care acestea erau foarte necesare. Lipsa de investiții și ignorarea nevoilor comunităților nu face decît să întărească segregarea de clasă și de rasă, eșuînd să ofere grupurilor vulnerabile accesul la nevoi de bază, cum este educația.
Împreună cu un grup internațional de artiști, educatori și arhitecți, am abordat contextul fostei școli, urmărind ca prin artă, design și arhitectură să construim un mod inclusiv și participativ de a refuncționaliza spațiile civice din cartier. Derulat în 2 faze, scopul atelierelor BG a fost dublu. În primul rînd am urmărit ca prin transformarea curții școlii să consolidăm și să extindem rețeaua existentă de actori locali. În al doilea rînd am căutat să împuternicim partenerii, în special grupul de elevi, în a revendica resursele spațiale din cartier pentru nevoile comunității lor.
Prima etapă din iulie a constat în derularea unor metode de design participativ, cum ar fi cartografierea, atelierul de idei, macheta scara 1:1. Pe baza temei articulate în iulie, a doua etapă din septembrie a inclus transformarea spațială a locului printr-un proces colaborativ. Am construit o „clasă în aer liber" compusă dintr-un pavilion multifuncțional, o scenă și o gradină cu flori, în același timp spărgînd asfaltul curții pentru a planta un stejar roșu. Pe termen scurt, acțiunile au contribuit la redarea curții școlii cartierului, oferind acces gratuit la infrastructură publică. Pe termen lung, intervenția speră să ajute la consolidarea procesului de transformare a fostei școli într-o formă civică de bun comun, în care locuitorii contribuie la producția și menținerea resurselor cartieului lor.
P.S.
Școlile românești au multe asemănări cu școala Anthony Overton. Deși (încă) publice, sînt în continuare teritorii inaccesibile utilizatorilor, curțile fiind închise cu garduri și folosite de multe ori ca parcare. Pe durata restricțiilor introduse pentru a limita efectele răspîndirii COVID-19, infrastructura educațională și-a arătat limitările (spațiale) odată cu încercarea de a ține orele în curțile școlilor. Lipsa unei infrastructuri, ca locuri de stat, protecție de soare sau ploaie, sau a altor echipamente tehnice specifice procesului educațional în aer liber, a devenit evidentă. Abordînd această criză ca pe o oportunitate, este timpul să depășim ezitările și lipsa de viziune și să redăm școliilor rolul civic în comunitățile lor, prin redeschiderea curților ca locuri de activare comunitară către toții copiii și vecinii din cartiere.
Alte lucrări cu aceiași autori: