Participare UAUIM la „Designing the Unesco Buffer Zone – Call Internazionale di Progettazione per La Grande Villa Adriana” (Premio Piranesi 2018)

Comentariul autorului

În anul 2018, Accademia Adrianea di Architettura e Archeologia în parteneriat cu Istituto Autonomo di Villa Adriana e Villa D’Este au organizat competiția internațională „Designing the Unesco Buffer Zone - Call Internazionale di Progettazione per La Grande Villa Adriana” dedicată școlilor de arhitectură. Competiția a cuprins mai multe etape de jurizare în urma cărora echipa UAUIM a fost selectată să participe la faza finală, desfășurată la Roma și Tivoli. Alături de reprezentanții universității, a participat arhitectul italian Danilo Vespier (Vespier Architects - asociat al Renzo Piano Building Workshop, timp de peste 15 ani). În completarea echipei, un rol esențial a fost deținut de colaboratori din țară și străinătate pentru diverse arii de specialitate (arheologie, peisagistică, design interior) și de o echipă de studenți ai UAUIM, selectați în funcție de deprinderile din domeniul protecției patrimoniului. Ulterior concursului, a fost editată o publicație cu toate proiectele finaliste, prezentată la Politecnico di Milano în iunie 2019.
Tema competiției a cuprins trei scări de intervenție: gestionarea teritorială aferentă orașului Tivoli (anticul Tibur, satelit al Romei) cu includerea zonelor de protecție pentru ansamblul UNESCO Villa D’Este și Villa Adriana; conceperea unui parc de tip urban forest în proximitatea Villei Adriana și implicit organizarea unui aparat de acces din zona periurbană către obiectivul de patrimoniu; intervenții la nivel de obiect asupra vechiului Antiquario din Villa Adriana, respectiv conceperea unui ansamblu dedicat cercetării în domeniul restaurării obiectivelor arheologice.
Propunerea UAUIM a pornit de la spiritul concursului Prix de Rome, a promenadelor protecționiste ale anticarilor, trubaduri ai valorilor culturale și ai cercetărilor obiectivelor antice. Proiectul își propune să adapteze formele arhitecturii romane la nevoile contemporane ale spațiului de tip muzeal, proces reprezentat prin intermediul diagramelor, a unei analize metodice. Parcul fluvial devine parcul anticarilor, un loc de studiu și de promenadă, integrat în Rezervația Naturală a Văii Aniene.
Introducând principiul utilizării permanente, noile modalități de gestionare a proiectului urban sunt prezentate într-o viziune integrată, plecând de la nevoia societății de a înțelege interferența cu contemporaneitatea. Din punct de vedere arhitectural, această conexiune este identificată, ca în simbolismul lui Heidegger, printr-o clădire - pod, care leagă marginile și pe care se integrează un lapidarium. Podul întărește perspectiva către Horti, devenind un punct principal de acces în zona tampon. În acest sens, sunt create 7 grădini tematice, fiecare identificând o etapă a vieții din împăratului Adrian.
La scară arhitecturală, noul concept de muzeu generalizat va sprijini dezvoltarea globală a zonei arheologice, introducând noi metode de gestionare, organizare și însușire a patrimoniului. Lejeritatea intervențiilor, a materialelor și penetrabilitatea vizibilă devin factori care exprimă clar spațiul, asemănător ritmului naturii înconjurătoare. Monumentalitatea vestigiilor poate fi definită de elementele complete din cărămidă cu intrări „excavate” care permit accesul, mărind dimensiunea zidurilor, în timp ce arhitectura, construită peste spațiul liber, necesită configurarea unui sistem structural, bazat pe secvența complet goală, printr-un anvelopă exterioară de lumină.