Water House (Centru Spa, București)

Comentariul autorului

Water House
Pornind de la conceptul băilor romane, având un exemplu mai concret al Aulei Ottagona, 306a.d. până la înlănțuirea cu geometrie variabilă a pavilioanelor cu portice de la Băile Herculane, cu grădinile și topografia lor, proiectul reimaginează ideea unui spa celebrând un ritual mai degrabă decât o simplă îmbăiere împreună, o sală mare, reprezentativă, de onoare, dar care să capete valențe mai degrabă intime, terapeutice.
Încă de la început se propune un loc mai degrabă decât o clădire, de unde și ideea de Casă a Apei (Water House), un mod de delipere al fațadei opace de la nivelul trotuarului către o grădină luxuriantă ascunsă.
Aulă + Oază
Urmând ideile de aulă și de baie termală, spațiul central care cuprinde cele două piscine (cu temperatura caldă – calidarium - și cea cu temperatura normală) își propune sa devină mai mult decât un etaj dintr-o clădire și să schimbe amplitudinea percepției pentru a favoriza un moment de relaxare. Grădina rămâne un punct focal, vizibil din majoritatea spațiilor interioare, față de care se deschid mai multe terase pentru terapie in aer liber.
Fiind rezultatul unui PUZ existent, proiectul se extinde gradual pe verticală, pastrând cât mai mult din parter liber pentru grădina orientată spre calcanul casei existente. Ideea de a aduce o clădire cu servicii de terapie și relaxare pe un lot urban restrâns, aproape de mijlocul orașului, a venit ca o provocare privind modul în care aceste concepte pot trăi împreună într-o arie îndelungată de timp și cum poate o clădire să crească ca notorietate și să se autosusțină din modul în care aceasta este configurată. Proiectul face parte dintr-un ansamblu mai mare, de birouri și locuințe, cu regim mare de înălțime, fiind amplasat la tranziția dintre acesta și strada Morilor (sud), țesut protejat cu case în regim parter pâna la imboile de locuințe parter+4 niveluri. Casele vechi, deși deteriorate, arată o grijă față de stradă printr-un nivel ridicat de detaliu și ornament, ca niște mici sculpturi care modelează frontul. În acest sens, volumul sculptural propus reînvie ideea de ornament prin exprimarea structurii și modelarea registrului inferior și superior cu pliuri la scara obiectului de arhitectură.
Deși funcțiunea de spa cere o suprafață mai mare pentru a fi sustenabilă, având în vedere țesutul istoric fragil și lotul minimal, proiectul iși propune ca din orientare, zonare funcțională și decizii de design să maximizeze potențialul pentru a susține investiția, precum și ideea în sine a unui obiect modelabil care să devină o oază în sine.
Din punct de vedere funcțional, parterul deservește zona de primire precum și zona principală de îmbăiere cu cele două piscine, aceasta fiind accesibilă prin intermediul gardei de vestiare din subsol. Zona umedă a piscinelor se completează la nivelul etajului 1 cu zona de saune și hammam, fiind urmată de zona de tratament și terapie interior+exterior de la nivelul etajului 2. Etajul 3 aduce in completarea programului două săli multifuncționale (gimnastică, yoga sau recuperare), iar etajul 4 deservește zona de terasă orientată sud, cu o barieră vizuală adusă de prezența unui nod de circulație față de clădirea de birouri de vis-a-vis. Majoritatea spațiilor beneficiază de orientare filtrată față de străzi, sud-est-vest. Investitorul are în vedere o dezvoltare sustenabilă, iar terasele tehnice de peste cele două noduri de circulație conțin atât partea de panouri solare (sud) cât și partea de centrală tratare aer (nord).