ro | en
Omuli muzeul calului

Omuli muzeul calului

Autori: Adina Dobrota, Ana-Dora Matei, Raluca Popovici, Andreea Stanica, Eusebio Ungureanu, Alecsandru Vasiliu
Birou de proiectare: Latitudine53

Comentariul autorului

Pășind către muzeu, scara dramatică devine viziblă iar vizitatorul suprinde parțial umbrele proiectate de planșeele ce străpung fațadele, cu curtea interioară invadată de lumină, săpată în clădire similar tăieturilor lui Matta-Clark, proaspătă în minte.

Accesul în noua clădire este un moment de respiro pe traseul de legătură între clădirile propuse. Traseu taie clădirea existentă (unde formează curtea interioară) și străpunge construcția nouă sub forma unei scări monumentale. O dată ajuns aici, vizitatorul începe a doua parte a călătoriei sale – cea a contrastului dintre natură și cultură – așteptările noastre rigide și matematice (cubul) versus interioarele dinamice reprezentând sălbăticia și libertatea naturii. Al doilea nivel continuă călătoria, purtând vizitatorul dinăuntru în afară.

Balconul marchează jumătatea călătoriei. O platformă ce se uită în urmă, peste tot traseul parcurs. Călătoria se relevă acum, precum și relația dintre cele două clădiri – una este miezul celeilalte. Totul are o rațiune – cultura a învins. Când te întorci este expoziția de neatins. De aici încolo, traseul, deși în parte același, este altfel. Călătorul nu mai este același.

Pământul – traseul sinuos continuă. Ca într-o biserică, vizitatorul se va apleca pentru a ieși din pavilionul semiîngropat. Cercul ce înconjoară clădiriea capătă sens. Permite noi perspective asupra drumului parcurs și o înțelegere diferită a propriei experiențe.

Poteca se întoarce prin clădirea existentă. Ceea ce la început era un vid, se relevă ca o translație. Inima clădirii nu lipsește, dar, după experiența spațială din noul pavilion, spațiul pare steril și obișnuit. Prima experiență – a tăieturii dramatice, a devenit o clădrire normală. Ceva totuși lipsește – calul a fost îmblânzit.



Alte lucrări cu aceiași autori: