ro | en
Muzeul de artă Sara Hildén
  • Premiul secțiunii „Arhitectură de portofoliu / arhitectură publică”

Muzeul de artă Sara Hildén

Autori: arh. Cosmin Anghelache, arh. Astrid Rottman, arh. Cassandra Pop
Birou de proiectare: NA

Comentariul autorului

Noul muzeu de artă, Sara Hildén, este o continuitate firească a zonei industriale Finlayson, situată în centrul istoric al orașului Tampere. Propunerea arhitecturală nu se afirmă ca o prezență autonomă, în schimb ea se lasă absorbită de vecinătate. Amplasamentul este înconjurat de un peisaj cultural complet industrial, un loc unde muzeul se edifică pe un fundament arhitectural și urban adânc identitar.
Intervenția crește în mod egal, în sus și în jos față de cota terenului, în jurul unui spațiu translucid la nivelul solului, ce leagă vizual și fizic strada Finlaysoninkatu de Parcul Wilhelm von Nottbeck.
Foaierul este miezul parcursului muzeal, înconjurat pe verticală de o succesiune de încăperi expoziționale. Astfel, vizitatorul urmărește un traseu cât mai orizontal aflat într-o relație permanență cu peisajul existent. În acest sens, fațada orientată către parc devine un volum paralelipipedic, subțire si transparent, ce asigură circulația între etaje. Parcul Wilhelm von Nottbeck are o prezență secvențială pentru vizitator de-a lungul parcursului expozițional. Intenționat desprinse, ambele niveluri expoziționale au ca punct de legătură identitatea istorică a parcului, față de care aleg să se așeze echidistant, cât mai aproape de sol.
Înălțimea joasă a clădirii permite o linie de vizibilitate continuă între Palatul Finlayson și vechiul sediu al fabricii. Forma volumetrică a muzeului se dezvoltă plecând de la dimensiunea unei încăperi expoziționale reașezată succesiv într-o anfiladă. Sala principală de expoziție se înalță cu sinceritate înspre intersecție, marcând-o discret. Ritmul redat de existentul construit compune discontinuitatea peretelui perimetral propus la nivelul străzii; structura sa vizibilă din beton semnalează o intervenție recentă, în timp ce fața etajului roșu din cărămidă se dizolvă într-un peisaj industrial reprezentativ pentru oraș.
La nivel funcțional, atât spațiile cu caracter public cât și cele tehnice, sunt tratate cu aceeași deschidere și transparență, într-un spirit recuperat industrial. Parterul muzeului găzduiește totodată încăperi dedicate personalului, puse în relație directă cu strada. Muzeul devine domestic, și mai puțin impunător ca program arhitectural. În aceeași notă, depozitul lucrărilor de artă este integrat în circuitul arhitectural interior trasat de anfiladă.
Față în față, pe cealaltă parte a străzii Finlaysoninkatu, lângă fosta scoală a fabricii, muzeul se extinde cu o încăpere expozițională singulară ce poate fi accesată direct și din parcarea publică subterană. Modulul structural al muzeului este vizibil în spațiul public.

Comentariul juriului

Proiectul propune o interfață în peisajul industrial al orașului Tampere, fiind conceput ca obiect de tranziție ce continuă prin volum, materialitate, compoziția plin-gol țesutul urban, spațialitatea arhitecturală a contextului de limită în care se constituie. Un proiect care impresionează atât prin acuratețea demersului formal cât și a celui spațial-arhitectural unde funcțiunea, lumina și materialele conlucrează cu deosebită sensibilitate în contextul inserției urbane propuse. Studiul urban făcut de echipă în vederea participării la concurs a dus la o propunere extraordinar de frumoasă prin simplitatea și naturalețea cu care se integrează într-un context urban special și într-un context cultural complex, cu multe straturi suprapuse, unde orice intervenție brutala ar putea crea disonante majore. Materialitatea propusă și studiul de iluminare naturală duc la o calitate a spatiilor expoziționale dar și la o relaționare interior-exterior care face ca parterul muzeului sa ajungă parte integrată din oraș.



Alte lucrări cu aceiași autori: