Avrămeni 9

Comentariul autorului

Situl proiectului se află la marginea nordică a Bucureștiului, în fostul sat Băneasa, zonă predominată de locuințe individuale. Aici domină o rețea ortogonală de străzi, cu o parcelare realizată la începutul secolului XX. Perspectivele panoramice cu străzi înguste, în panta către lacul Băneasa, precum și vegetația din curți, dau locului un aer plăcut.
Cartierul, de fapt o fostă mahala istorică, urmează în prezent o transformare accelerată, având toate trăsăturile periferiei: Zonă cu case înghesuite, amestecate cu terenuri încă virane. Vile având curțile cu arbuști și brazi se alătură locuințelor vernaculare cu gospodării neîngrijite, uitate de timp. Această înghesuială postdecembristă implică oameni diverși care se strigă între ei, câini care latră mereu, mașini parcate agresiv pe trotuar și gunoaie neridicate încă. Din acestă fostă periferie a orașului București, faci 15 minute până în Parcul Herăstrău și 30 de minute până în Piața Victoriei.
Demersul teoretic al proiectului, de "casă la curte”, s-a constituit pas cu pas pornind de la spațiu: cel de jur-împrejur, cu deschidere spre ceilalți, dar și spre interior.
Una dintre ideile principale ale proiectului este "camera” living din parter, ce se află în legătură directă cu “camera” curte/gradină. “Camera” de intrare cu brad, legătura cu strada, este un spațiu ce generează întâlnirea între membrii comunității.
Gutuiul, bradul și liliacul existente pe amplasament oferă o atmosferă calmă spațiului. Imaginea casei, o prismă austeră, se pierde în spatele vegetației iar fuziunea cu grădina este marcată și prin pardoseala minerală.
Proiectul a lucrat cu câteva idei fundamentale. Spațiul structură exprimă liber principiile de rezistență iar finisajele sunt diferențiate clar prin elementele constructive aparente. Betonul este “actorul” principal, este structură, finisaj interior și exterior, pardoseală și plafon. Mobilierul și obiectele de iluminat au fost gândite împreună cu casa, adăugând personalitate locului.
Am pornit proiectul cu obiecte de mobilier vechi, o masă, o vitrină, un secreter și o oglindă franțuzesască stil Louis XIV. Folosirea mobilierului vechi, alături de cel nou, este un exercițiu de design și un gest ecologic. Mobilierul nou, din lemn masiv de frasin, temperează atmosfera rece dată de materialitatea betonului.
Sinergia dintre proiectarea structurală și arhitectură dă naștere unei case a cărei anvelopantă dorește să lucreze cu gardul, grădina și terasa.
Subsolul casei este alcătuit din mai multe spații : o colecție de tablouri amplasată în mijlocul spațiului, intensificând-i astfel dimensiunea arhitecturală. Tot la subsol se mai află și centrala termică, spălătoria și spații de depozitare.
În camera exterioară din grădină se află “livingul în aer liber”. O structură metalică este atașată corpului clădirii și constituie o extensie a casei. Ea este gândită ca un obiect de design/mobilier în aer liber, o soluție personalizată: balcon, suport pentru plante, panou de umbrire și copertină, toate creând o zonă exterioară de relaxare, loc de masă în legătură directă cu livingul și bucătăria din parter.
Spațiul mansardă, cel mai înalt punct al casei, cu atelierul-bibliotecă se deschide prin două ferestre și o terasă către “muza” locului : lacul și spațiile verzi din curțile vecine.