ro | en
Clădirea de birouri Tandem
  • Nominalizare la secțiunea „Arhitectură construită / arhitectură publică”

Clădirea de birouri Tandem

Autori: arh. Andrei Șerbescu, arh. Adrian Untaru, arh. Bogdan Brădățeanu, arh. Esenghiul Abdul, arh. Tiberius Tudor, arh. Laura Oniga, arh. Cristina Budan, arh. Mădălina Andrei
Birou de proiectare: ADNBA

Colaboratori:
PTH+DE: Deco Architects
Structura: Concept Structure
Instalații: DD Eurocom
Arhitectură Peisageră: Beros Abdul

Comentariul autorului

Clădirile Tandem și Millo, două clădiri de birouri și spații publice aflate de o parte și de alta a străzii Matei Millo, compun o intervenție recentă de amploare, cu impact la nivelul unei zone mai largi din vecinătatea Căii Victoriei. Fundalul acestei intervenții este o zonă heterogenă, cu câteva goluri mari în țesut, în care noile clădiri încearcă să recompună un echilibru.

Spre deosebire de turnul Millo, clădirea Tandem se retrage de la stradă, asemenea clădirii care se afla înainte pe teren și care aparținea Palatului Telefoanelor. Această retragere lasă loc unei piațete publice între cele două clădiri noi, care se continuă cu noul traseu pietonal creat între străzile Matei Millo și Câmpineanu. După această reverență față de stradă și față de un largo deschis spațiului public, clădirea propune o ocupare cât mai mare a terenului rămas și, implicit, un număr mai mic de niveluri decât clădirea Millo, aflată vizavi, care preluase înălțimea calcanului liber al hotelului Novotel. Către strada Oteteleșanu, volumul închide frontul continuu și racordează înălțimile diferite ale maselor construite. Aceste gesturi au ajutat la modelarea unei clădiri care se așază între zona mai joasă și mai densă a Centrului Vechi și cea a clădirilor mai înalte de pe partea opusă, care continuă spre nord cu complexul Sălii Palatului.

Forma planului permite ca lumina să pătrunda uniform în toate spațiile interioare și circulațiile să fie cât mai eficiente. La nivelul parterului ocuparea este una ce urmărește limitele construibilului și decupează circulații perimetrale de tip portic, prin care parterul se deschide orașului, în timp ce de la nivelul al doilea încep să se succeadă o serie de terase care reduc volumul către partea sa superioară.

Învelișul clădirii (fațadele) caută un limbaj sobru, rațional, în care secvențele de profile metalice verticale și orizontale, sticla și piatra, dau adâncime fațadei și permit reducerea transparenței fațadelor de sticlă, atunci când clădirea este privită în lung, de pe oricare din străzile și trotuarele alăturate.