Comentariul autorului
Pe fundalul unei schelării cu trei nivele contopite de penumbre, bistroul cochet întitulat cu umor Chez Vichniec este locul în care cadavrele soldaţilor se materializează din galantare. Aici Morţii Patriei, răspîndiţi pe cele trei etaje ale schelăriei metalice din fundalul scenei, par blocaţi în Purgatoriu. Doar la final, nota boemă şi ironică dispare odată cu bistroul, lăsînd locul unui cîmp de luptă – cimitir. Pe parcursul spectacolului, referinţele concrete sînt permanent relativizate, de la soldaţii români în decor franţuzesc, la uniformele militare care parcurg cronologic istoria conflictelor din secolul al XX-lea pînă în prezent. În acest spaţiu, aparent inofensiv, se actualizează tema războiului, fixînd nu evenimente, ci problematici identificabile în contemporaneitate.
Bistroul franţuzesc este un spaţiu-metaforă, acesta dezintegrându-se treptat pe parcursul piesei, ajungând un câmp de luptă, iar în final un mare cimitir. Zepelinele luminoase care levitează ameninţător asupra bistroului sunt o metafora a razboiului. Acestea coboară spre pamânt şi îşi schimbă culoarea în momentul în care pardoseala bistroului ajunge a fi cimitirul în care sunt îngropaţi soldaţii.
Alte lucrări cu aceiași autori: