Ateliere pentru artiști pe strada Leonida

Comentariul autorului

Acest proiect de diplomă explorează potențialul arhitectural al spațiului longitudinal, atât ca fenomen spațial, cât și perceptual. Înrădăcinat într-un cadru teoretic care se întinde pe filosofie, psihologie și arhitectură, proiectul se extinde dincolo de geometria formală pentru a se angaja în modul în care spațiul este trăit, simțit și experimentat în timp.
În centrul proiectului se află ceea ce am încercat să fiu o intervenție subtilă într-un cartier liniștit existent, unde gestul arhitectural nu caută să domine, ci mai degrabă să susțină și să încadreze. Designul acționează conștient ca un fond—a fundal spațial și vizual—pentru casa existentă pe site. Își îmbunătățește prezența printr-o strategie spațială compusă care pune în prim plan vechiul, permițându-I să respire într-un cadru arhitectural nou definit.
Intervenția este guvernată de logica secvențelor spațiale longitudinale. Acestea nu sunt doar instrumente structurale sau compoziționale, ci purtători de atmosferă, ritm și orientare. Urmând ideile lui Christian Norberg-Schulz și descrierile spațiale ale lui Bruno Zevi, proiectul privește spațiul ca pe o experiență temporală și senzorială. Este vorba despre mișcare, tranziții, schimbări de lumină, texturi sub picioare și deasupra capului și rezonanța materialelor. Arhitectura se desfășoară aici în timp, ca o narațiune, mai degrabă decât un obiect static.Din punct de vedere compozițional, proiectul este definit prin axialitate, stratificare și reținere. Proporțiile spațiilor pun accentul pe direcție și ritm, încurajând o implicare progresivă în mediul construit. Arhitectura nu se oferă deodată, ci se dezvăluie treptat, invitând utilizatorii să o citească prin mișcare, orientare și pauză.
Limbajul material este dezactivat în mod deliberat. Neutralitatea tonurilor și texturilor susține o integrare liniștită în cartier, îmbunătățind în același timp calitățile expresive ale luminii și umbrei. Intervenția absoarbe și reflectă spiritul locului—genul loci—fără imitație sau pastișă. Se situează cu grijă între prezență și absență, între gest și fundal.
În cele din urmă, proiectul propune o redefinire a spațiului longitudinal, nu doar ca un coridor funcțional sau dispozitiv compozițional, ci ca un mediu pentru sensul arhitectural, în diferite contexte. Este un spațiu de continuitate și tranziție, de tăcere și rezonanță - în care noul nu înlocuiește sau eclipsează vechiul, ci rezonează cu el și folosește ceea ce este dat. Rezultatul este, sper, o arhitectură umilă, împământată și acordată contextului său: un intensificator liniștit al locului.