Revitalizarea curții Bisericii Domnița Bălașa din București

Comentariul autorului

Povestea acestui proiect de diplomă pleacă de la ceea ce am putea numi o contradicție structurală în țesutul urban bucureștean, contradicție generată de suprapunerea agresivă a straturilor și apariția unor zone profunde de scindare.
Pe deoparte, țesutul urban ne arată zone cu o structură tradițională, organică, sinuoasă și coezivă, cea descrisă în Planul Borroczyn de la jumătatea secolului XIX. Reprezentativ pentru vechiul țesut este modul de organizare bazat pe repetiția și alăturarea unei structuri de bază: parohia ce avea în mijloc Biserica, generându-se un sistem policentric, imaginea Bucureștiului putând fi identificată drept un „peisaj cu turle”. În continuare, cercetarea din spatele proiectului de diplomă s-a axat pe aprofundarea înțelegerii relațiilor dintre biserică și teritoriu, constatând că aceste biserici au avut rolul de stabilizatori urbani, coagulând împrejurul lor întreaga viață a orașului. De asemenea, mai merită menționată o concluzie referitoare la ierarhie: existența a două niveluri de importanță: cu importanță la nivel de cartier: Bisericile de parohie/mahala, iar cu importanță la nivelul întregului oraș: Mînastirile urbane (de exemplu, Mănastirea Mihai Vodă) care încep să devină nucleele cu cea mai complexă viață urbană. Această evoluție a lăsat asupra Bucureștiului o amprentă particulară, marcându-i evoluția ulterioară și structura pe care o vedem astăzi.
Această ipostază a orașului coeziv care curgea din parohie în parohie fără a simți o limită concretă a fost însă întreruptă de-a lungul modernizării orașului, fiind aproape anihilată în urma operațiunilor de restructurare ulterioare cutremurului, în care vechiul țesut a fost fragmentat și ascuns în spatele marilor bulevarde socialiste.
Aceasta este problema principală a proiectului: Ce facem astăzi cu aceste fragmente uitate în spatele mega-structurilor comuniste? Cum reușim astăzi să redăm oamenilor spațiile care le-au fost luate și, în cel mai pragmatic mod, cum re-funcționalizăm și readucem în circuitul vieții urbane calitative spațiile alienate au ajuns să domine aceste fragmente urbane?
Încercând să ofer un răspuns la această întrebare, diploma abordează un prim concept prin crearea unui Muzeu Dispersat care să conecteze vechile biserici (în număr de 17) într-un circuit cultural, printr-o strategie de revitalizare dublu orientată: atribuind fiecărei curți de biserică o componentă funcțională comună : muzeul și o componentă funcțională comunitară, specifică, adaptabilă în fuincție de particularitățile fiecărui sit.
În acest cadru ia naștere proiectul de arhitectură, ce detaliază Curtea Bisericii Domnița Bălașa, de lângă Piața Unirii. Pe lângă abordarea funcțională, proiectul are in spate și o cercetare amplă privind relația dintre biserică și incinta înconjurătoare, izolând un model ideal de raportare intre acestea. În urma cercetării, am sesizat că există o dinamică specifică împrejurul spațiului de cult, dinamică ce constă într-o mișcare împrejurul bisericii (circulară), materializată prin rampa pietonală propusă ca element mediator între biserică și incinta de blocuri, o mișcare axială înspre altar, materializată de grădina vegetală dezvoltată pe această direcție, și mișcarea verticală, înspre cer, materializată prin propunerea unui turn clopotniță înalt ce anunță prezența bisericii dincolo de blocurile ce o sufocă și o ascund.
Revitalizarea curții mai presupune de asemenea o reamenajare integrală a Pieței Unirii, restabilindu-se conectivitatea între față și spate prin reorganizarea parterelor și mezaninelor blocurilor, gest potențat de introducerea unui „desen” de pardoseală care să accentueze această direcție transversală, precum și prin introducerea unor bariere vegetale care să protejeze acest spațiu public de traficul de pe bulevard.
Din punct de vedere al utilității, curtea bisericii Domnița Bălașa este dată orașului, coagulând diverse funcțiuni publice (Muzeul Așezămintelor Brâncovenești, rampa, grădina, podul), dar utilizări comunitare: afterschool, cantină socială, reactivând memoria unuia dintre cele mai importante spații comunitare din vechiul București.