Mora35

Comentariul autorului

Un spațiu mic, ascuns într-un imobil postbelic, contruit într-un cartier rezidențial aristocratic definit de viziunea estetică și culturală a elitelor de la jumătatea secolului al XX-lea, s-a arătat arhitecților neatins, vărul pereților demult îngălbenit, sobele de teracotă și parchetul din lemn masiv păstrându-i aerul de altădată.

Beneficiarul și-a exprimat dorința de a transforma spațiul într-un cămin cu o estetică atemporală, un spațiu care să potentize valoarea locului prin materialiate dar în același timp tehnologizat, potrivit cerințelor lucuirii actuale.

În încercarea de a definii spațialitatea unui apartament de trei camere în doar 52 mp, cromatică, texturile și materiale ce ar putea acapara și îngreuna spațiul au fost limitate, accentual fiind pus pe echilibrul atent creat de jocul materialelor naturale. Lemnul, alama și albul urmau să definească spațiul.

La prima vedere amenajarea se înfățișează simplu: pereți albi, uși albe ce poartă doar textura materialului ce le alcătuiesc, o pardoseală unificatoare din lemn a cărei stereotomie subliniază un desen atent ce pune în valoare și onorează fiecare spațiu, creând între acestea un dialog continuu. Inserții din alamă la friz urmăresc linia mobilierului, iar plăcile de parchet se întorc pentru a marca treceri.

Pe fundalul simplu creionat, se remarcă discret detalii ce dau spațiului unicitate. Plinta realizată din profil de alamă crează un spațiu negativ în punctul unde, în mod obișnuit, peretele se intersectează cu pardoseala, dând astfel senzația că aceasta ține greutatea peretelui în timp ce dedesubt, planul orizontal se mișcă liber, depășind limitele firești ale spațiului. Lumina ce atinge plintă produce reflexii care parcurg un traseu continuu, perimetral.

Ușile realizate fără pervaz, par mai suple, subliniind astfel înălțimea spațiului. În locul pervazului, la exteriorul captuselii, o mică platbanda de alamă face conturul ușii, întâlnind la de o parte și de alta, plinta. Tâmplăria exterioară din lemn este mărginită de un glaf perimetral conturând golurile că rame către exterior. Relația directă dintre living și dormitor, intalanită deseori în morfologia locuirii acelei perioade, a fost păstrată și potențată prin prezența unei uși armonice, metalice, al cărui desen descrie metaforic o “poartă”.

În bucătărie, alama își sculptează prezența în frontul alb, iar jocul continuu de reflexii dă senzația de adâncime și spațialitate, imperfecțiunile fiind ascunse de naturalețea texturii și a patinei pe care ea însăși o așteaptă alături de celelalte suprafețe din alamă.

Dincolo de expresie, spațiul este animat de tehnologie nouă, smart-home, ce permite controlul de la distanță, luminile, temostatele, rulourile, sistemul de încălzire cât și cel de răcire fiind la îndemână utilizatorului.

Mobilierul din lemn masiv de stejar, creat aparte pentru fiecare spațiu și loc vine să sprijine caracterul atemporal al amenajării iar luminile sculpturale și motivele rotunde susțin echilibrul elementelor, creând o ierarhie, evitând conflictele de dominanță. La stânga patului, corpul de iluminat înalt, pe picior așezat pe o noptieră a cărei proprii picioare sunt înalte, filiforme, întră în contrast cu un corp de iluminat cu aceeași expresie, suspendat deasupra unei noptiere grele volumetric.

În acest dialog compozițional permanent elementele comunică și se susțîn reciproc, privitorul poate găși motive clare ce capătă importanță diferită pentru fiecare în parte.