ro | en
Trei surori. Un scenariu (ne)firesc de liber după Cehov
  • Nominalizare la secțiunea „Arhitectura amenajărilor interioare / expoziții, standuri și scenografie”

Trei surori. Un scenariu (ne)firesc de liber după Cehov

Autori: arh. Irina Moscu

Colaboratori:
Regia: Radu Afrim
Scenariul: Radu Afrim
Video Design: Andrei Cozlac
Lighting Design: Cristian Șimon, Mircea Mitroi
Sound Design: Călin Țopa
Asistent scenografie: Mădălina Sandu, Arina Balaș
Asistent regie: Mădălina Ciupitu
Regia tehnică: Adrian Ionescu
Executant și beneficiar: Teatrul Național "Ion Luca Caragiale", București, România

Comentariul autorului

“Trei surori. Un scenariu (ne)firesc de liber după Cehov regizat de Radu Afrim pentru Teatrul Naţional din Bucureşti este un muzeu (ne)permis de contemporan, unde artele se combină în mod armonios: dansul, poezia, filmul, muzica şi arhitectura. Este un spectacol profund reflexiv. Lumea lui Cehov este construită aici cu inteligenţă, dar şi cu bunătate şi cu empatie faţă de personaje şi de rănile lor care sunt în multe feluri şi ale noastre.
Acţiunea piesei se desfăşoară în casa familiei Prozorov, o vilă modernistă plasată în afara oraşului, “undeva în România”. Casa Prozorov este în sine o metaforă scenică care ne transportă pe diferite trasee tematice: fericire, iubire, dependenţă, uitare, bătrâneţe, ratare, trecut-viitor etc.
Decorul are un rol activ, mişcând scenicul prin areale care se dezvăluie succesiv, pereţi care culisează, simetrii, transparenţe, lumini ce pun în valoare actorii. Pe măsură ce povestea avansează, spaţiul se schimbă, urmărind dramaturgia piesei. Iniţial vedem faţada casei Prozorov, apoi devenim musafiri în living-ul familiei, voyeuri în dormitorul surorilor şi martori al unui spaţiu care treptat se goleşte.
Scenografia conlucrează cu partea video, alimentându-se estetic reciproc. Videoproiecţiile îmbogăţesc hermenautica, născând straturi suplimentare de semnificaţie şi expresivitate. Raportul actor-imagine, corelația filmare în timp real şi proiecție live sînt modalități de-a sublinia detalii, de-a apropia ceea ce e imposibil să focalizezi prin metode teatrale. Lumina integrată pune accent pe geometria spaţiului dar şi conduce privirea spre centrul de interes al scenei.
Spaţiul minimalist şi pictural conţine o diversitate de simboluri la vedere: de la recluziunea mestecenilor în cuburi de sticlă, la oglinzi şi oglindiri, de la imaginea christică într-un pântec de lumină- la costumul de cosmonaut al unui gen de detaşare autistă şi mai ales la vizualurile decorative sau halucinante. Toate aceste elemente surprind esenţa textului lui Cehov.