Un An. Primul an. Model / Vocabular / Instrumente

Comentariul autorului

UN AN.PRIMIUL AN
MODEL/VOCABULAR/INSTRUMENTE

Expoziția oferă o imagine de ansamblu asupra procesului didactic desfășurat pe parcursul primului an de studiu la UAUIM București, în anul I.

Autori expoziție: Lect.dr.arh.Alexandru Călin /Asist.dr. arh.Bogdan Mihăilă /Drd.arh.Vlad Olaru/
Grupa 11 UAUIM

Anul I este, la Facultatea de Arhitectură, intervalul de studiu în care se învață alfabetul, vocabularul de bază. Procesul didactic este bazat, în mare măsură, pe lectură și desen cu semnificație: ritmuri, sisteme și principii care pot configura un posibil alfabet, dar și a unor clădiri și proiecte care, prin valoarea lor, au darul de a arăta ceea ce devine esențial. În acest sens este un timp privilegiat, al studiului și dezvoltării unei minime capacități de interpretare.

Expoziția trimite la câteva teme, asocieri, noțiuni și principii care au călăuzit acest parcurs de învățare:
Model și mentor. Exemplaritate / Precedent și transformare/ Reținere și rigoare / Spațiu și ordine spațială / Construcție și materialitate / Arhetip și artefact / Desenul cu semnificație / Continuitate și întreg.
În cadrul atelierului, lucrăm mult cu modele și machete de studiu, credem foarte mult în legătura directă cu materialul și posibilitățile lui constructive. Studiem modul în care acesta poate prinde viață și formă și procedee de execuție: modelare, turnare, îmbinare sau juxtapunere.
Ne interesează în chip esențial întoarcerea la o formă primară, aproape arhaică a obiectului construit, rigoarea, regula sub care acesta poate exista.

Parcursul propus și ilustrat are două părți distincte:

Prima este dedicat tipologiilor spațiale, are drept scop înțelegerea noțiunii de spațiu, ca substanță esențială și definitorie cu care operează arhitectura. Se propune studiul unei serii extinse de modele sau clădiri de referință, care au fost alese și grupate urmărind șase tipologii spațiale distincte: 1. Spațiu liniar, 2. Spațiu central, 3. Spațiu cameral, 4. Spațiu hipostil, 5. Curte interioară și 6. Portic. Ulterior, se imaginează o serie de patru propuneri proprii, incipiente, ale unor spații ce continuă caracteristicile spațiale studiate și rămân în interiorul tipologiei alese la început.
Cea de-a doua ilustrează posibilități de interpretare. Astfel se adaugă sensului abstract al spațiului, noțiunea de edificare, a actului prin care spațiul arhitectural devine posibil. Întrucât spațiul nu există cu adevărat până când nu este materializat, construcția este cea care îl face posibil, cu ajutorul celor două componente esențiale ale sale: material și structura. Privim îndeaproape sensul sintagmei spațiu-structură și testăm forme ale acesteia. Se explorează felul în care un modul spațial-structural se schimbă în funcție de material. Cu acest modul, care se va multiplica, se propune un spațiu acoperit.
Continuând modul de lectură deprins până acum, ne concentrăm pe felul în care spațiul determină într-un anumit mod ocuparea (locuirea) lui și cum, reciproc, o anumită locuire se așează firesc într-un spațiu cu un anumit caracter. Se propune conturarea unei structuri minimale de locuire, o casă pentru o singură persoană, care are la bază o anumită configurație spațial-structurală dată. Casa apare nu din considerente de ordin funcțional, ci printr-o înțelegere potrivită a tipului spațial. Acesta, va face posibil un loc – poate fi numit context – care să o împlinească și să o confirme. Propunem astfel câteva tipuri spațiale: Casa turn (sau casa înaltă, casa far)/Casa lungă/Casa cu grădină/Casa cu curte interioară/Casa ascunsă (sau casa îngropată)/Casa cu ziduri groase/Casa cu stâlpi/Casa în trepte.

Materialele expuse: Desene de mână, Panouri printate, Machete și fragmente de machetă.

Expziția a fost găzduită de Filiala București a Ordinului Arhitecților din România, la Casa OAR București, în luna octombrie a acestui an.