Comentariul autorului
VEDENII ELASTICE
sau
CUM SAR PESTE SOMN
Vise la subsol cu ochii impăienjeniți de un corp care nu ajunge până ei. Un păienjeniș de pixeli materiali flexibii care te feresc de vecinul de sus.
Spațiu tăiat translucid in două cu limite orizontale elastice intre doi pereți rigizi și niște carpe.
Dacă nu treci prin pâlnie nu ajungi la subiect si dacă nu faci crochetă pe mochetă nu știi tot ce se intamplă mai sus.
Dacă nu ți se urcă la cap visul dispare din câmpul vizual și rămai doar cu cateva unde propagate intr-un păienjeniș de pixeli ondulați; cârlionți spațiu-timp.
Impulsuri materiale care se conservă doar pană la următoarea acțiune - unde.
Unde… să nu dormi.
Unde… ca să nu dormi.
Unde… o sa afli câte ceva despre somn.
Pe scurt, nu e nevoie de veioză unde lumina vine de jos și mirajele iți cad pe gânduri pentru că oricum incă de la inceput ai sărit și tu peste somn.