ro | en
„Călător sub clar de lună” după Antal Szerb

„Călător sub clar de lună” după Antal Szerb

Autori: arh. Irina Moscu

Colaboratori:
Regia: Botond Nagy
Scenariul: Antal Szerb, Kali Agnes
LED și Video Design: Rancz Andras
Lighting Design: Cristian Niculescu, Romeo Groza
Muzica: Csaba Boros
Asistent regie: Emoke Veres
Regia tehnică: Eniko Albert
Executant LED-sculpture: Botond Bardocz, Peter Buksa, Mihaly Fabian, Romeo Groza, Levente Kerekes, David Kiss, Sandor Maier
Director de producție: Tenkei Tibor
Beneficiar: Teatrul Maghiar de Stat Cluj

Comentariul autorului

Se spune că romanul psihologic scris de Antal Szerb în 1937 „este poate cea mai emoționantă carte tristă” din întreaga literatură maghiară . „Călător sub clar de lună” este povestea fantastic de emoționantă, presărată cu umor negru, a unui om de afaceri burghez rupt între datorie și dorință. Sentimentul apăsător al nostalgiei eroului îl impinge pe acesta într-o călătorie în memoria și analiza faptelor petrecute cu ani în urmă în dorința căutării propriei identități.
În această primă parte a piesei, jocul actorilor se face în faţa cortinei de fier, pe avanscenă. Prin ușa cortinei de metal pătrunde uneori în sală un fascicul de lumină, care luminează clar-obscurul scenei. Odată cu ridicarea cortinei metalice scena se animă, spectacolul capătă ritm și solicită participarea spectatorului pentru a se racorda la rigorarea spațiilor abstracte şi intens geometrizate. E un spaţiu spectaculos, eficient prin simplitate și bogat prin combinațiile benzilor led plasate pe conturul structurii metalice rectangulare care ocupă toată scena. Racord la spiritul modernist al romanului, dinamica carteziană a ledurilor colorate decupează în cutia neagră a scenei spații de joc în care coexistă prezentul și trecutul. Luminat impresionant, în scânteieri irizante, în acord cu scenele și momentele acțiunii, însoțit uneori de proiecții video intens extrapolate simbolic, efectele vizuale au un rol determinant în sugestivitatea „călătoriei lăuntrice” întrucât însoțesc sugestiv introspecția în cutele memoriei afective.
Viața noastră e ca o foaie de matematică. Acolo se dau luptele noastre pentru dragoste, moarte, putere. Încercăm să trecem de pe un pătrat pe altul, dansăm, cădem în genunchi, trasăm diagonale imposibile, suntem provocaţi. Luminile emise de structură modelează în mod dinamic spaţiul, trecerea de la o scenă la alta făcându-se în mod organic şi spectaculos. Un spaţiu cu o infinitate de posibilităţi de modelare. O analogie la viaţă şi la multitudinea de posibilităţi de alegere pe care le avem. Ce alegem? Cum arată următorul pas?