Batthyaneum. Astro-povești și animații mecanice

Comentariul autorului

Astro-povești și animații mecanice despre Observatorul Astronomic din Alba Iulia

Ne aflăm într-un loc neobișnuit din Alba Iulia, ferit de agitația lumii, într-o clădire oarecum stranie ca înfățișare. Biserică și mănăstire trinitariană, apoi spital militar și, apoi, o întorsătură ca de roman: episcopul Ignatius de Battyán transformă clădirea în institut de astronomie. Și, în plus, și în bibliotecă publică. Era anul 1798.

Astăzi, la întrarea în Aula Magna, sala mare a bibliotecii, lângă globurile pământești și lunete au apărut patru cutii, fixate pe câte un trepied. Când învârți manivela de la un capăt al cutiei, înăntru se aprinde lumina și începe să se deruleze filmul - defapt “răsfoiești” o animație mecanică compusă din 24 de pagini (sau frame-uri). Mai în față, în spațiul ceva mai îngust dintre pereții cu rafturi vechi cu cărți și manuscrise plutește o „poliță” luminoasă lungă de 5 metri și jumătate – suport pentru pagini extrase dintr-o poveste și apoi transformate în machete cu care poți să interacționezi, de care să învârți, pe care să le glisezi.

Împreună, cele cinci elemente ale expoziției menționate nu povestesc însă despre sala bibliotecii ci despre un alt spațiu, aflat un etaj mai sus, cocoțat deasupra bolților semicilindrice. Imaginați-vă că în observator se ajunge de pe o scară întortocheată care urcă undeva peste sala bibliotecii. Sus de tot, unde altă dată se ridicau turlele bisericii, acum este observatorul. Pereți groși, urme ale picturilor, cele câteva instrumente astronomice oarbe – căci, între timp, și-au pierdut lentilele – și urmele unor instrumente dezmembrate, fiecare povestește câte un mic fragment de istorie.

Acolo am început să reconstituim o parte din povestea Observatorului, un colaj din explorări la fața locului și descifrări de planșe sau texte vechi de peste două secole. Doar că realitatea ne arăta un lucru, în timp ce proiectul imaginat în gravurile de secol XVIII, cu totul altceva, altă poveste. Pereții, pe care acum abia se disting urme ale picturilor, ar fi fost odată pictați cu alegorii ezoterice, tipice secolului Luminilor. Pardoseala de pe atunci nu ar fi fost din lemn, ca cea de astăzi, ci acoperită cu plăci multicrome. Iar pe tavanul –acum alb–, ar fi fost trasate nouă casete care s-ar fi putut deschide cu ajutorul unor scripeți, pentru a permite observarea cerului. În caseta din mijloc apărea Episcopul, iar, de jur împrejur, opt alegorii ilustrând diferite discipline conexe astronomiei.

Pe alocuri era chiar neclar unde se termina istoria și unde începea ficțiunea. La final, poveștile s-au suprapus. Unele s-au așezat cuminte, orizontal și în ordine cronologică, pe 4 capitole care rezumă istoria observatorului astronomic: Astronomia, Batthyaneum, Instrumente ale observatorului batthyanian, Anii de funcționare a observatorului.

Altele, dimpotrivă, s-au pus în mișcare. Personajele din casetele gravate ale tavanului continuă să-și spună povestea, însă într-un mod nou, interacționând unele cu altele în 8 animații mecanice. Cronologia, Geografia, Geometria, Nautica,Optica, Astrologia, Meteorologia și Arhitectura sunt disciplinele personificate ce se amestecă cu zeii, cu muzele și cu oamenii, iar poveștile se recompun în continuare, la fiecare nouă învârtire a manivelei.