Biota Resort Dunavățul de jos

Comentariul autorului

Orizontul arhitectural dobrogean este clar determinat de dinamica populației. Dunavățu de Jos este un sat format predominant de ruși lipoveni, care i-au locuit gospodăriile încă de la începuturile peisajului său antropologic. Propunerea urmărește valorificarea acestei moșteniri locale prin depășirea unui nivel formal, căutând în sfera intangibilului.
Nucleul ansamblului este reprezentat de vatră, locul de adunare, în jurul căreia se așază casele. Gospodăria se conturează astfel prin negativ și se rotește în jurul spațiului liber și meșteșugului specific: pescuitul. În acest mod este interpretată relația cu apa, unde malul si Canalul Dunavăț se găsesc într-o continuă conversație.
Configurarea se descoperă ca o inversiune a cronologiei tipice în care trăirile sunt dictate de spațiul fizic înconjurător. Aici, universul fizic spațial se subordoneaza universului interior, modelându-l până la un nivel profund, care, după ce ți se dezvaluie, înțelegi că nu putea să fie altfel.
Acasă îsi îndeplinește rolul de adăpost. Casa-adăpost se raportează la exterior prin pereți groși și introvertiți, cu lut, și este „îmbrăcată” perimetral de un portic care are un alt fel de raport cu exteriorul, spre care se adresează într-un mod transparent, de dialog.
Spiritualitatea comunității se definește ca un element imaterial și se conturează ca liantul ansamblului. Materialitatea vine spre îndeplinirea relației pamant-cer și întărește legătura cu locul. Piatra, chirpiciul, olanele, stuful si lemnul gravitează în jurul unei semnificații și transcend într-un univers simbolic care coabiteaza cu universul fizic.
Motivele si simbolurile întregesc tabloul sferei tactile. Ele sunt definitorii pentru comunitate și vin ca moștenire a unui anumit punct al existenței ei. Pazia și coama definesc o legătură firească a pământului cu cerul și credința.
Lumina este o punte către nivelul formal și ne îndruma prin cum se așază pe lutul de pe pereți, pe gardul din olane, cand se odihneste pe lemnul adăpostit de stuf.
Împreuna, toate ne „vorbesc” despre popoare, despre divinitate, despre migrație, despre obiceiuri, despre familie, despre un anumit fel de acasă.