Oranjerie

Comentariul autorului

Oranjeria este o tipologie arhitecturală tipică reședințelor nobiliare europene în sec. 17-18. Odată cu sosirea portocalilor și a altor arbori exotici in Europa anilor 1600, familiile aristocrate i-au adoptat imediat si le-au dedicat un spațiu special.
Astfel, oranjeria avea atat un rol practic cat si unul de reprezentare și de socializare. Aici aveau loc serate, iar oaspeții se bucurau și ei de un spațiu magic, inconjurati de culori și arome exotice.
În propunerea noastră, Orangeria se deschide comunității. Preluând de la acest valoros model istoric idei spațiale ca transparența, filtrarea, ambiguitatea interior-exterior, proiectul reprezinta, in plan, mariajul dintre un dreptunghi și o portocala. Un spatiu central, circular, intersectează o banală secțiune de acoperis in doua ape, creând o tensiune incitantă care se răsfrânge atât la interior cât și la exterior. Afară, cilindrul constă într-o înșiruire de lamele simple de lemn, care capătă continuitatea unui perete solid atunci cand acesta patrunde in interior.
Diferența dintre spațiul circular și cel dreptunghiular devine o grădină parțial acoperită si delimitată, pe de o parte, de peretele de lamele, care filtreaza lumina de sud, iar pe de alta parte de peretele de sticlă care protejează interiorul.
Această grădină, în ciuda dimensiunilor reduse, are o identitate formală bine definită și un caracter ambivalent: este protejată, dar deschisă către împrejurimi. La deschiderea ușilor glisante, tot spațiul interior devine grădină.
Forma sculpturală a spațiului oferă flexibilitate în utilizare, pretându-se la o paletă variată de activități. Succesiunea de spații deschise-libere, deschise-acoperite, închise-acoperite oferă bogăție percepției și are un rol important în reglarea naturala a confortului termic și a luminii care pătrunde în spațiu.
La nivel de detaliu, elemente din context sunt colate ca atare în proiect: în partea de nord-vest, cornișa se sprijină într-un trunchi de copac, iar gardul intersectează o piatră-bancă supradimensionata.
La origine, această propunere a fost realizată cu ocazia unui concurs pentru un spațiu comunitar în cadrul unei dezvoltări imobiliare în apropiere de București, însă proiectul devine prilej de noi căutări și experiment în relație cu peisajul. Astfel, un obiect cu amplasament precis pe un teren plat, în zonă de câmpie, devine un prototip de intervenție într-un peisaj caracterizat de orizontalitate – terenul agricol.
Dincolo de clișeul vizual și cultural care îl însoțeste, terenul agricol, odată cultivat, devine prin substractie o masă maleabilă de vegetație, generatoare de spațiu. Utilizarea mai multor tipuri de culturi – aici, porumb și floarea soarelui – contribuie la nuanțarea și diversificarea experienței spațiale.
Astfel, ansamblul încorporează elemente culturale tipice vieții rurale. Curtea din spatele casei este și locul unde se depănușează porumbul sau se organizează bâlciuri. Băncuța de lemn din lanul de porumb este spațiul copiilor. La masa care pătrunde în Oranjerie oamenii se bucură de prânz în comunitate.
Terenurile de sport – un element de regulă improvizat, dar foarte utilizat în comunitățile rurale – fac parte integrantă din ansamblu, in acest caz.
Proiectul poate fi citit ca reflecție asupra potențialului recreativ și artistic al spațiului agricol din mediul rural. La originea acestei reflecții se află perspectiva ludică sădită în memoria colectivă a copilăriei petrecute la sat.