OML

Comentariul autorului

Gândit ca o experiență, proiectul se țese în jurul ideii unui muzeu deschis care încurajează interacțiunea directă dintre vizitator, artist,edificiu și împrejurimile acestuia. Tema propusă, aceea de a converti o veche școală într-un muzeu dedicate cailor,dar și într-un loc al rezidențelor pentru artiști, a adus cu sine provocarea centrală a proiectului, lucrul cu limita dintre vizitatori și artiști.
De la drumul de țară, vizitatorul este întâmpinat de o structură ce la prima vedere poate părea intrigantă, pavilionul de intrare. Gândit ca un tunel, pavilionul funcționează ca un mecanism ce ghidează vizitatorul către muzeul de sculpturi în aer liber, oferind pe alocuri frânturi vizuale și direcționate către operele expuse în exterior.
Urmând cărarea, vizitatorul este condus către școală și către inima proiectului, spațiul vertical ce funcționează atât ca spațiu comun cât și ca spațiu dinamic de expunere. De aici, spațiile se țes și se răsfiră în limitele casei. Primul nivel găzduiește spațiul pentru expoziția permanentă, în timp ce podul a fost conceput într-o manieră ludică, conținând o librărie și o zonă dedicată copiilor. La parter, atelierele sunt delicat separate de spațiul central prin perdele, iar spațiul comun ce devine uneori locul pentru evenimente, a fost conceput ca un spațiu alternativ și dinamic pe care artiștii și vizitatorii să îl poată utiliza împreună.
Un alt fir conduce artiștii aflați în rezidență către zona mai privată ce include dormitoarele poziționate la primul etaj printr-un hol fragmentat de lumină,culoare și de o gometrie neașteptată, toate elaborate între limitele rigide ale fostelor clase.
Dacă grădina din față se apropie mai mult de ideea de muzeu, grădina din spate ne-a apărut ca o extindere firească a spațiului comun. De la o simplă zonă de relaxare la umbra până la o scenă dedicată concertelor mai mult sau mai puțin spontane, de la un câmp plin de flori la o pajiște cu oameni bucurându-se de un festival de film,grădina din spate împrumută caracterul alternativ și flexibil al camerei commune. De aici, vizitatorul poate alege să se bucure în continuare de împrejurimi: o vizită la forjă, activități implicand interacțiunea cu cai, observarea păsărilor din turn, o plimbare pe lângă iaz până la saună, toate conectate de o potecă ce conduce într-un final înapoi către casă, închizând astfel cercul. Scenariul de intervenție cuprinde trei faze principale. Faza inițială vizează reabilitarea sălii din parter pentru a găzdui evenimente prin intermediul cărora se pot strânge fonduri pentru elaborarea ulterioară a muzeului. Totodată vizează adăugarea unui bar,a unor platforme exterioare și a unui atelier.Cea dea doua fază implică mutarea atelierelor și eliberarea centrului casei pentru a creea un spațiu de expoziție,dar și recondiționarea a patru camere din etaj pentru a oferi găzduire artiștilor. Cea de-a treia fază implică completarea numărului de camere pentru artiști în etaj. Ultima fază completează muzeul cu un spațiu central de expoziție pe verticală și cu amenajarea podului.