Villa Suburbana

Comentariul autorului

Villa Suburbana reiese din condițiile generice ale periferiei bucureștene.
Proiectul aduce în discuție idei despre generic, adecvare culturală, tipologii și relevanța profesiei noastre pentru clasa de mijloc – reprezentată de oameni independenți și pragmatici, cu referințe estetice și culturale al căror substrat trebuie ințeles de specialiști înainte de a le critica.
Periferia Bucureștilor este adesea haotică, densă, disfuncțională, anonimă și lipsită de o infrastructură adecvată. Cu toate acestea, din ce în ce mai mulți oameni se retrag aici pentru intimitatea unei locuințe individuale și pentru posibilitatea de a avea propria curte și grădină. Acesta este si cazul clientului meu.
Proiectul a început cu o temă de proiectare amuzantă și s-a transformat treptat într-un studiu aflat încă în desfășurare. Inițial, clientul – inginer – a venit cu planurile unei case de catalog care i-a plăcut și a cerut ajutorul pentru modificarea tipului de scară din casă. În urma unor lungi discuții, a enumerat câteva condiții suplimentare care urmau să îi facă viitoarea locuință foarte diferită de casa din catalog (numărul de dormitoare pe care și le dorea și faptul că nu voia mansarda), astfel că, în final, tema de proiectare s-a axat pe transformarea acelei schițe de plan într-un spațiu ideal pentru nevoile sale. Pentru acest lucru, a fost importantă înțelegerea preferințelor clientului. Un alt factor decisiv care a contribuit la formularea temei a fost lipsa terenului. Nu avea încă un lot disponibil, dar știa zona unde îl va cumpăra, dimensiunea aproximativa (500 mp) și faptul că va fi un teren plat.
În școală suntem învățați cum să abordăm contexte cu anumite particularități. Dar cum putem lucra cu un context fără calități urbane evidente?
Cheia proiectului a fost să acceptăm aceste condiții neobișnuite și sa le vedem ca pe niște constrângeri creative. Proiectul urmărește în primul rând includerea celor mai personale condiții ale clientului: un spațiu intim de lectură adăpostit sub scară; patru dormitoare cu o poziționare foarte precisă – cel matrimonial la parter iar celelalte la etaj; o bucătărie generoasă de tip insulă și un loc de luat masa pretat pentru desele cine cu familia extinsă și nu în ultimul rând, o terasă orientată către viitoarea grădină.
În absența unui context valoros la care sa ne raportăm, casa a ajuns să răspundă doar factorilor esențiali – iluminare naturală optimă, orientare, relația cu grădina, eficiență spațială, adaptabilitate în timp și economie.
Prin simetrie, este stabilită o relație neutră cu orice potențiali vecini. Structura simplă, alcătuită din nouă celule in plan, permite o compartimentare eficientă. Spațiile de distribuție de la etaj sunt perpendiculare pe cele de la parter, astfel toate încăperile sunt iluminate corespunzător.
Această tramă generală flexibilă care oferă posibilități de compartimentare adițională pe viitor îi permite clientului să răspundă în mod independent la orice schimbări (planificate sau nu) din viața lui, într-un mod controlat, care să nu afecteze integritatea arhitecturală a clădirii. Prin urmare, casa nu a fost concepută asemenea unei construcții, ci ca un sistem care prevede scenarii variate și se poate adapta cu ușurință la ele.
Proiectul nu își propune să schimbe caracterul periferiei în general, ci să accepte haosul tipic ca un factor în tema de proiectare și să lucreze cu el. Periferia are un metabolism propriu pe care trebuie sa il acceptăm ca pe o parte din oraș pentru a ajunge să îl înțelegem și, în timp, să îl îmbunătățim.