ro | en

The Aqueduct and the Canvas

Comentariul autorului

Pare un paradox pentru un oraș sa aibă o resursă importantă precum marea și să nu o poată atinge. Apa este încă acolo dar și-a pierdut dominația.
Parțial de învinovățit este și accelerarea constantă a dezvoltării urbane, cu accent prioritar pe vehicule în detrimentul oamenilor si pe industrie în loc de spațiul public.
Pentru a păstra statusul de simbol atât al pavilionului Jean Nouvel cât și al pavilionului S, conceptul nostru păstrează liniile lor limpezi și respectă dialogul dintre ele, orașul și apa. Oricum, la scară similară, noua inserție nu se simte pierdută sau subordonată vreunui pavilion, ci se vrea mai mult un puternic statement de echilibru al noilor valori ale orașului. Forțele care modelează sunt principalii vectori de mobilitate: promenada de-a lungul coastei și aspirația orașului de a atinge marea. Între aceste direcții apare cheia proiectului: legătura verticală care unește cele două lumi – de deasupra și de dedesubt.
Astfel, Apeductul și Pânza devin un mecanism de articulare între MARE, o resursă uitată și ORAȘ, ridicat de la pământ pe o stâncă, separat de apă. Viziunea ce apare este o interfață între condițiile urbane, cu noi oportunități pentru accesibilitatea oamenilor, stabilind un precedent pentru dezvoltarea viitoare a țărmului.



Alte lucrări cu aceiași autori: