Comentariul autorului
Locuința unifamilială are valențe foarte personale și poate fi interpretată la nesfarsit. Așadar, vă prezentăm cum credem noi că ar trebui să fie. Ea este despre intimizarea graduală a spațiului ce derivă de la oraș, comunitate, familie, individ. Totodată, trebuie să fie oaza familiei și a fiecărui membru al familiei în particular.
Familia gravitează în jurul unui nucleu central. În cazul nostru, în jurul șemineului, se organizează zona de zi și apoi traseele către zona de noapte și respectiv hobby.
Spațiul interior și exterior trebuie să fie flexibil și să evolueze odată cu ocupanții, grădina poate să intre mai mult în zona de zi, mai aproape de “nucleu” și totodată zona de zi se poate extinde în “bătătură”.
Ansamblul trebuie să fie jucăuș, cu trasee misterioase care să lege spațiile intime de cele de aglomerare.
Imaginea trebuie să fie umilă și să relaționeze din punct de vedere al limbajului cu o comunitate în formare.
Alte lucrări cu aceiași autori: