Șos. Străulesti 115 – clădire rezidențială

Comentariul autorului

Situat într-o zonă dinamică şi versatilă, micul imobil rezidenţial îşi propune să se integreze atât în ţesutul de locuire individuală, a cărui specific este volumul ascuţit al învelitorii tip şarpantă, cât şi în cel de locuire colectivă şi semicolectivă cu volume ceva mai puţin conservatoare.
În acest sens s-au considerat următoarele: un volum (secundar) - “învelişul” tip şarpantă, care “îmbracă” volumul principal, paralelipipedic; un alt un volum (terţiar) - prismă triunghiulară – mansarda pe două niveluri, se regăseşte astfel amplasat protejat între cele doua volume.
Fără a fi căutat neapărat o puritate formală sau geometrică, aceste trei volume au fost diferenţiate şi din punct de vedere al materialelor şi finisajelor folosite: volumul principal – structura de rezistență beton armat, mansarda – structura metalică, “coaja” – învelitoarea cu tablă fălțuită care se continuă cu faţada ventilată, placată cu fibrociment.
Din punct de vedere al apartamentelor, acestea au fiecare câte o particularitate: fie că este vorba despre curţi private, perspective spre lacul Străuleşti, sau amplasare şi dimensiuni ale vitrajelor sau balcoanelor. La mansardă spaţiile devin şi mai personalizate: la interior - datorită inălţimii duble, în egală măsură la duplexuri dar şi la apartamentul de două camere - dar şi la exterior – terase mai generoase. Tot la mansardă actorul principal este lumina – cel dintâi creator de atmosferă, prin combinaţia de vitraje verticale si zenitale.
Deşi cu o suprafaţă desfaşurată redusă (aproximativ 1500mp), este o construcţie care s-a dovedit o provocare atât din punct de vedere urbanistic (fiind din start impuse nişte retrageri care au direcţionat până la un punct spre o anume volumetrie), funcţional (eficientizarea la maxim a intregului spaţiu interior) şi, nu în ultimul rând, din punct de vedere al materialelor utilizate şi combinaţiilor dintre ele.