ro | en
Mumuleanu 14 / Urban Spaces 2
Premiul secțiunii „Arhitectură construită / arhitectura locuinței colective” și Premiul „Cel mai bun dezvoltator al anului 2020”

Mumuleanu 14 / Urban Spaces 2

Autori: Arh. Andrei Șerbescu, Arh. Adrian Untaru, Arh. Petra Bodea, Arh. Bogdan Brădățeanu, Arh. Mihail Filipenco
Birou de proiectare: ADNBA

Colaboratori:
Structura: Popp&Asociatii
Beneficiar: Urban Spaces
Instalații: M.C. GENERAL CONSTRUCT ENGINEERING
Antreprenor general: Ro Company Construct

Comentariul autorului

Bucureștiul se confruntă în present cu o densificare rapidă și haotică a zonelor centrale. Desi suntem de părere că acest proces poate și de multe ori trebuie văzut ca o formă de sustenabilitate, recunoaștem, de asemenea, că relația adesea fragilă dintre locuirea în cadrul unui țesut urban vechi și creșterea densității sale poate altera locul și îi poate reduce sau chiar răpi calitățile.

Proiectul nostru nostru caută un răspuns adecvat la această problemă. Localizat nu departe de cortina blocurilor socialiste, el încearcă să gasească un echilibru de scară, într-un cartier destul de central caracterizat de străzi mici, loturi lungi, înguste și un puzzle de clădiri vechi și noi, diferite ca tipologie si mărime.

Proiectul este construit pe strada Barbu Mumuleanu, pe o parcelă lungă, îngustă și neregulată. Propunerea se traduce prin înlănțuirea a 7 "case" mai mari, o comunitate de 20 de apartamente așezate de-a lungul unei grădini adânci, cu un contur frânt, imprecis, deschis mai puţin spre stradă şi mai mult spre acel miez neclar ce se ascunde de multe ori între străzile Bucureştiului.

Volumul general, dezvoltat in lungul parcelei, se deschide cu intrări private (distincte), cu verande, grădini, terase, sau doar nişe, fie spre grădina de intrare din faţă, cea dinspre vest, ori spre cea mai intimă din spate, spre est.

Între aceste două grădini înguste se aşază aşadar toate locuinţele şi încăperile lor, deschizându-şi uşile şi ferestrele spre ambele, primind înăuntru atât soarele de dimineaţă, cât şi pe cel de amiază, şi obişnuindu-se fiecare din ele cu propria sa orientare şi vecinătate.

Individualizarea căilor de acces și dubla orientare reprezintă elemente împrumutate din locuirea tip vagon întâlnită pe loturile înguste și adânci din zonă. Astfel, la parter și la primul etaj accesul la apartamente se face direct din grădina comună. La etajul al doilea se deschide o cursivă, care reproduce caracterul grădinii comune de la parter și devine o adevărată "alee", o grădină desprinsă de sol, prin care se intră în apartamentele de la etajele superioare. Nu numai grădina de pe vest, dar, de asemenea, și grădinile private de pe est sunt reluate deasupra, prin decupaje generoase: grădini de iarnă sau loggii cu panouri pliabile de sticlă, care permit fiecărui apartament să se bucure de aceeași secvență spațială.

Proiectul își propune deci să lucreze cu o tipologie locală și cu un anumit caracter al cartierului, alăturând și suprapunând locuințe cu acces individual, ce au relații diverse cu exteriorul, prin curți, terase, loggii, verande sau cursive.

Alături de cautările privind criteriile tipologice specifice sitului existent, racordarea la scara vecinătăților a constat și în fragmentarea volumului în înălțimi diferite, pentru a evita ruperea scării la nivelul strazii, pentru a proteja țesutul traditional și pentru a permite trecerea luminii către clădirile învecinate.

În același timp, se caută recuperarea tencuielii (un material atât de simplu și frumos, folosit pe scară largă în Bucureștiul "vechi") ca tehnică de finisare a fațadelor, într-o perioadă în care mare parte a orașului este acoperită nediferențiat cu polistiren colorat.

Tencuirea s-a realizat manual, iar toate micile erori apărute au fost lăsate vizibile tocmai pentru că acestea evidențiază frumusețea materialului. Credem că aceste sincope completează expresivitatea întregului și readuc din plastica tehnicilor de meșteșug tradiționale.