ro | en
Dragoș Vodă 17
Nominalizare

Dragoș Vodă 17

Autori: Arh. Adrian Untaru, Arh. Andrei Șerbescu, Arh. Bogdan Brădățeanu, Arh. Carmen Petrea, Arh. Mihaela Dobre, Ing. Raluca Răescu
Birou de proiectare: ADNBA

Colaboratori:
Structura: Incona
Beneficiar: Pop Properties
Instalații: Alma Instal Pro / ADN BPI
Management construcție: ADNBA

Comentariul autorului

În contextul unei străzi tipic bucureștene, cu parcele înguste și lungi spre interiorul țesutului, clădirea propusă este un imobil dezvoltat în adâncime, dar care iese din tiparul de amplasare a locuinței vagon, accesul făcându-se dinspre stradă, nu chiar direct, ci printr-un spaţiu deschis şi acoperit, legat de terasa comună de la parter. Fațadele laterale ramân eliberate și lasă loc pentru grădini private pe ambele laturi.

Volumetria obtinută este rezultatul reglementarilor de urbanism: aliniere la stradă, retrageri laterale și posterioare. Retragerile succesive, glisările orizontale ale volumelor reprezentând cele patru apartamente duplex de la etajele superioare și individualizarea lor prin tencuieli trase cu texturi diferite, decupajele logiilor și balcoanele metalice care ies ca niște „sertare” din planul fațadei, pun în mișcare volumul masiv și adaugă o notă prietenoasă aducând volumul la scara vecinătății.

La interior, împărțirea se face în 13 tipuri de unități de locuit din totalul de 17. Amplasara celor două noduri de circulație în plan, permite dezvoltarea duplexurilor în camp și a apartamentelor pe un singur nivel la capete. Acest lucru generează dubla orientare a majorității apartamentelor, prin dispunerea traversantă sau pe colt. Vitrajele generoase și spațiile exterioare diverse îmbogățesc experiența locuirii.
Apartamentele de la parter au fiecare propria-i grădină, ceea ce le dă un caracter apropiat de cel al locuinţei individuale.

Dincolo de spațiile exterioare private, spre stradă, la parter este prevăzut un spațiu dedicat comunității (o terasă acoperită) pentru activități în aer liber: parcare de biciclete/trotinete, loc de joacă sau de socializare.

Găsirea unui numitor comun între materialele noi și tehnicile tradiționale a reprezentat o provocare. Tencuiala trasă, specifică imobilelor din perioada interbelică, se alatură ancadramentelor din tablă în culoarea tâplăriilor. Alternarea materialelor – tablă plină, tablă perforată, tencuială lisă, tencuială trasă, piatră buciardată, piatră netedă – unele aducând o vibrare discretă anumitor suprafețe, altele acționând ca niște accente de culoare, contribuie la animarea unei volumetrii destul de simple.