Locuință în Dumbrava Vlăsiei

Comentariul autorului

Casa din Dumbrava Vlăsiei se aşează între pădure şi parc ca un prag: un volum simplu, dispus transversal faţă de lungimea lotului ce dă naştere unei curţi în faţa sa, spre parc şi spre sud şi unei a doua curţi mai largi, în spatele casei, spre pădure şi spre nord. Ocupând mare parte din lăţimea lotului şi cât mai puţin din adâncimea lui, casa îşi oferă cele două laturi lungi către aceste două deschideri privilegiate. Funcţionează ca o limită îngustă, permeabilă între cele două curţi şi permite luminii soarelui să pătrundă în toată adâncimea sa. Volumul se retrage puţin de la stradă, lăsând în prim plan o viitoare curte cu mesteceni, magnolii şi liliac.

Casa este deschisă, într-o anumită măsură chiar transparentă prin suprapunerea golurilor, dar păstrează totuşi şi ceva din misterul sau intimitatea pe care orice casă ar trebui să le aibă. Este ca un perete adânc, prin care poţi privi doar pe acolo pe unde îţi este permis. Casa ia forma unui volum foarte simplu, de care se agață structurile ușoare ale bovindoului de intrare și ale pergolelor metalice, pe care au început deja să urce tulpinile de iederă și mănunchiurile de flori ce vor domestici prezența ei robustă.

În ciuda aspectului compact, prin înlănțuirea incăperilor, casa se mărește cu multiple deschideri şi opţiuni de legătură, trasee lungi, dar şi scurtcircuite, ce alcătuiesc numeroase scenarii de parcurgere a spațiului. Proiectul se vrea a fi o casă cu o geografie proprie, un spaţiu mai degrabă intuit, nu expus, în care îl poţi auzi sau (între)vedea pe celălalt, chiar şi aflat la capătul opus al locuinței. O casă ce abandonează alcătuirea implicită de parter plus etaj, devenind un tot omogen pe toate cele trei dimensiuni ale sale. O casă din care să poţi ieşi în grădină prin cât mai multe locuri, o casă pe care să o poţi traversa dintr-o grădină în cealaltă, o casă ca un spaţiu intermediar. O casă a cărei expresie să fie dată de grădinile care o înconjoară şi de viaţa din interior.