Expo pavilioane în Grădina Leonida

Comentariul autorului

Proiectul explorează tematica spaţiilor latente din Bucureşti, este vorba de acele spaţii care şi-au pierdut caracteristicile ce iniţial le făceau să fie locuri de succes ale oraşului. Şansa acestora constă într-o intervenţie ce investighează coprezenţa şi porozitatea sitului.
Porozitatea este un element esenţial, astfel se va putea afla cum şi unde se poate interveni astfel încât locul să fie reactivat, dar fără a da o impresie de discordanţă între noul corp şi cel vechi.
Mai apoi coprezenţa trebuie să se facă simţită, să arate ce e vechi, ce e nou şi să transmită vizual şi senzorial povestea locului.
Bucureşti, Piaţa Victoriei, un pol de atracţie major al capitalei. Viaţa fierbe în jurul pieţei, dar nu în interiorul său. Dacă în alte oraşe Europene golul atrage oamenii în mijloc, aici îi adună în jurul său, în centru trăind doar maşina.
Din vremea când piaţa era doar un maidan, în jurul său au apărut clădiri publice impozante. În toată această efervescenţă creată în jurul pieţei un singur spaţiu a fost lăsat în urmă într-o stare de latenţă ce poate deveni oricând activă printr-un gest arhitectural de topire a limitelor pe care cu timpul situl şi le-a construit.
Garajele Leonida, un loc născut în urmă cu un secol din pasiunea şi ambiţia unui singur om, Leon Leonida. Pe lângă spiritul antreprenorial pe care îl avea, acesta era şi un pilot de excepţie, concurând cu nume mari din acea vreme la competiţii auto locale şi fondând, împreună cu aceştia, o cultură auto în România. Garajul era un spaţiu în care cele mai noi modele auto apărute în Occident erau aduse şi vândute publicului Bucureştean, astfel devenind cel mai cosmopolit hub auto din ţară în acel moment.
Pornind de la istoria locului, am investigat cât de prezentă a fost cultura auto în societatea românească. Probabil cea mai relevantă perioadă a fost cea de înainte de instaurarea regimului comunist. În acest interval de timp românii au obţinut titluri remarcabile la competiţiile auto internaţionale, dar şi câteva reuşite în domeniul ingineriei şi designului auto.
În final, conceptul de spaţiu latent, istoria garajelor şi cultura auto în România, nevoia contextului de a-şi extinde spaţiile publice şi poziţionarea sitului lângă alte trei muzee importante la nivel urban au împins proiectul în direcţia unui spatiu public cultural, un muzeu al automobilului.
Eliberarea sitului de limitele faţă de spaţiul public a fost primul şi cel mai important pas, iar în urma unui studiu istoric şi de degradări am stabilit ce clădiri merită valorificate. Apoi a urmat demolarea clădirilor ce parazitau situl, astfel am obţinut un spaţiu vast ce aducea situl la un nivel de ocupare potrivit pentru zona în care se află. În locul acestuia a apărut grădina publică ce relaţionează cu cele două grădini istorice din proximitate (Parcurile Kiseleff şi Filipescu).
Pentru ca parcul şi muzeul să devină efervescente a fost nevoie de topirea limitelor faţă de spaţiile publice vecine, astfel eliberând situl de limitările ce îl conservau într-o formă latentă, dând posibilitatea publicului să pătrundă în profunzimea sitului prin o serie de “canale” ce străpung situl pe toate laturile.
Muzeul are scopul de a aduce maşina din stradă în interior pentru a putea fi prezentată ca o piesă de artă şi tehnică, redând totodată oamenilor spaţiul public pierdut în ultimul secol. Garajele Leonida au încă şansa de a redeveni acel loc din oraş cu un caracter cultural şi cosmopolit pe care Bucureştenii obişnuiau să-l cunoască.