C Lab FI-LA-RET Campus-Laborator de cercetare tehnologică în robotica medicală

Comentariul autorului

Proiectul urmărește transformarea sitului sub programul de CAMPUS-LABORATOR de cercetare tehnologică în robotica medicală. Astfel, metafora mișcării va fi transpusă într-un alt limbaj, acela al noii tehnologii ce va ajuta persoanele cu deficiențe motorii, având ca bază a conceptului, ideea filozofului Michel Foucault, aceea de “fascicul de relații”. Arhitectura proiectului devine una fluidă, urmărind topografia Dealului Filaret și creând o piață minerală publică precum un gol ce ține în tensiune existentul, Gara Filaret ca monument istoric, generator de dezvoltare a întregii Platforme Industriale Filaret, cu noi funcțiuni propuse de natură culturală și noua intervenție, laboratorul tehnologic, cu zone academice și de producție.
Gara terminus, prin dubla sa fațadă, activeză laitmotivul dedublării, iar relaționarea cu piața Gării Filaret creează noi perspective. Titlul proiectului susține această regenerare, ca o silabă în contextul urban, pentru a da voce Zonei Industriale Filaret.

Dezvoltarea tehnologică a suferit un regres în zona de sud a Bucureștiului, odată cu destructurarea țesutului urban prin distrugerea Cartierului Uranus, fapt ce a destabilizat întreaga arie, în special situl Filaret. Deși considerată periferie a orașului, zona este mult mai aproape de centru, fapt ce ar impune o anume reglementare pentru regenerarea acesteia. Gara a fost întotdeauna un “spațiu al fluxurilor”, un atractor în rețeaua urbană, un pol și un reper absolut, "o poartă" spre lumi diverse, divizate în funcție utilizatori și căile acestora, sau divizate de timp, gara devenind martor al schimbărilor, al mișcării. Gara Filaret devine un spațiu al emoțiilor văzute ca energii redate rețelei de conexiuni, gata de a fi preluate și aduse înapoi sub altă formă. Gara Filaret este nucleul în jurul căruia s-a dezvoltat platforma industrială Filaret, odată cu facilitarea accesibilității, apărând aici fabrici și uzine, cartiere muncitorești, parcuri. Fiind o gară terminus, caracterul principal al monumentului istoric este dubla fațadă, pe de o parte îndreptată spre Piața Gării Filaret, iar cealaltă fiind locul de intrare al trenurilor. Propunerea susține ideea de gară terminus, amplasându-se de-a lungul fostelor căi ferate, ca un element tranzit, accentuând fluxurile de mișcare și conceptul soluției. Mișcarea ca metaforă se transpune într-o arhitectură fluidă care transformă ansamblul într-un pol de regenerare prin comunicarea dintre vechi și nou, dualitatea sensurilor. Un element unificator este golul, redat prin fântâna din centrul gării, transpus într-un nou limbaj prin structura metalica tubulară, ca o pâlnie de colectare a apelor pluviale, dar și golul generalizat dintre cele doua elemente, existent și propus, vechi-nou, creând o rețea tensionată de legătură.