Pinacoteca Fundației Anastasia - Malmaison

Comentariul autorului

Clădirea Malmaison este și rămâne un spațiu problematic atât al istoriei cât și al memoriei colective. Aceasta este cunoscută drept „Casa tragediei”. O casă a cărei subsoluri au fost ferecate pentru a evita ca orice secret să iasă la suprafață din fostele camere de tortură ale securității.
Astfel, clădirea pinacotecii Anastasia încearcă să fie un spatiu-liant între cele doua lumi: cea religioasă și cea laică. Însăși Fundația Anastisia are că scop derularea unor expoziții și proiecte în acest scop.
Prin detașarea Crucii fată de cota pământului, realmente se accentuază greutatea acesteia în loc, iar eliberarea demisolului printr-un lapidarium și mai apoi o intrare, fiind defapt răspunsul față de încercarea disperată a fostului regim dictatorial de a ascunde ororile petrecute în clădirea închisorii.
Acest aspect generează o tensiune la nivelul privitorului prin care și tipografia terenului este astfel modificată pentru a te conduce atât sub brațele crucii cât și în demisolul deschis al acesteia.
Cele două intrări diagonale sunt la mijloc intersectate de lapidariumul fundației și totodată de intersecția celor doi pereți ce țin întreaga cruce suspendată. Această saltare a crucii, totodată, aduce aminte de prima expoziție a fundației Anastasia intitulată „CATACOMBA”.
In același timp, această formă de cruce perfect simetrică, creează în fiecare vedere câte o succesiune clară a celor 3 tipuri de frontoane, de „case cu acoperiș”.
La interior, în miezul crucii se afla zona de expunere badijonată de o mare rampă care te conduce prin fiecare braț al crucii asemeni unui drum de procesiune pentru fiecare cotă. Din acest dublaj pe care îl creează rampă se generază diferite cote din care se poate observă atât expoziția din miez și mai ales piesele centrale cât și din miez spre expoziția de pe rampă.
Constant există priviri diagonale între diferitele cote la care se plimbă rampă și nivelul rigid și constant al miezului. Traseul dat de rampă este și el, la rândul lui, badijonat de diferite obiecte de artă puse spre expunere. Piese ce pot fi privite în deaproape din interiorul rampei sau din miez spre rampa de la distanță. Totodată, acest miez al crucii este defapt în sine un dublaj al fațadei exterioare dat spre interior. Fiecare ochi din miez având totodată și posibilitatea să privească spre exterior.
În același sens, principala piesă de expunere a muzeului este expoziția sculptorului Paul Neagu, care însăși afirmă că aceste sculpturi cathalictice, trebuie privite atât de aproape, cât și de la distanță și totodată din toate unchiurile, inclusiv de la cote diferite de înălțime. Astfel, prin aceasta rampă lungă ele pot fi privite din mai multe unghiuri controlate.
În cele din urma, rampa și tot acest „drum al procesiunii” de la un parter blindat fară goluri, ajunge într-un final spre mansarda care este cel mai luminos loc în care totodată se reîntregește crucea și se simte cu adevărat dimensiunea acesteia în totalitate. În același timp, rampa reprezintă ascensiune individului spre lumină iar acestu lucru se simte în momentul în care rampa te lasă fix în mijlocul acestui spațiu.
La acest nivel se regăsește biblioteca Fundației Anastasia care cuprinde deopotrivă o colecție impresionantă de cărți și manuscrise ale unor scriitori romani precum Nichita Stănescu sau Benedict Gănescu. Dublajul de la etajele anterioare fiind înlocuit de o biblioteca deschisă în care se poate sta asemenea unor strane.