Locuințe pentru studenți și funcțiuni publice în zonă protejată centrală a Bucureștiului

Comentariul autorului

Pe strada Tudor Arghezi, în zona centrală a Bucureștiului, întâlnim un sit înconjurat de o istorie bogată, într-o arie protejată, acestea reprezentând esența demersului arhitectural. Propunerea vine ca răspuns către nevoile observate la nivelul orașului, cele mai semnificative fiind locurile insuficiente din căminele studențești, și spațiul public limitat. Intervenția va prelua rolul de mediator între spațiul public si cel privat, dar și între țesutul de tip Haussmannian și cel tradițional difuz.

Principalul demers conceptual se refera la existența a două clădiri pe sit, construite între 1860 și 1870 ce au fost demolate in 2010, clădirea sudică fiind o grădiniță. Așadar, spațiul central care organiza fostele clădiri devine parte a compoziției prin introducerea a două curți ordonatoare. Acestea aduc un plus spațiului public al zonei, încurajând dialogul dintre om și oraș, mulțumiță gangurilor comunicatoare. Spațiile de cazare sunt orientate către curtea principala și către stradă, în timp ce spațiile complementare se orientează către curțile secundare. Parterul anunță prezența unor spații destinate publicului prin intermediul porticului ce întâmpină vizitatorii și îi ghidează către nucleul clădirii, curtea principală. Această curte comunică cu spațiile flexibile ce pot fi adaptate prin recompartimentare și deschiderea vitrajelor conform nevoilor utilizatorilor.

Clădirea propusă își dorește să integreze studenți din domenii diferite, cu scopul de a deveni un reper și de a satisface nevoile de aparteneță la comunitate, și la oraș în sine. Astfel, destinația hibridă a clădirii imbină programul public cu cel rezidențial ca răspuns în concordanță cu caracteristicile tipologice are zonei.