Legături între țesut. Locuire intermediară pe strada Vaselor, București. Vaselor Home Gardens

Comentariul autorului

Vechea locuință bucureșteană este încă prezentă la nivel de oraș și oferă spații ludice și pitorești care amintesc de caracterul orașului-grădină sau de vechile tipologii de locuințe aplicabile și astăzi. Arhitectura acestor tipuri de locuințe se prezintă astăzi ca un spațiu al contrastelor, care odată străbătut, te transpune în diferite perioade istorice, de glorie sau eșec al dezvoltării orașului. Moștenirea este încă prezentă, dar ascunsă în spatele indiferenței. Rememorarea lui a dus la căutări în materie de locuințe, căutări care nu distrug, nu eclipsează, nu dăunează ci integrează, flatează și rezolvă o serie de probleme cu care se confruntă orașul în materie de locuințe.
Principala întrebare de cercetare a fost „Cum poate fi luată în considerare tipologia locuinței cu grădină în contextul nevoii de densificare a orașului?”
Situl se află în București, lângă Piața Obor, într-un țesut de case vechi dar care nu face parte din aria protejată. Din punct de vedere istoric, zona s-a dezvoltat de la una cu terenuri mari destinate locuințelor și grădinilor arabile la una cu terenuri înguste destinate locuințelor până în perioada comunistă, când începe să fie distrusă de prezența pe amplasament a Fabricii de Oțet. Fabrica a durat până în 1996 când i s-au închis porțile și apoi a început un lung proces de degradare până astăzi când terenul este gol. Odată cu apariția comunismului a venit și închiderea acestei zone în spatele blocurilor înalte de pe bulevard. Există o ruptură între cele 2 tipologii la care trebuie să răspundă intervenția asupra sitului: țesătură cu arhitectură vernaculară și „spatele blocului” monoton.
Proiectul propune o recuperare a identității insulei și completarea golului din sit cu o tipologie de locuințe specifice zonei și anume „locuirea într-o curte comună”. Această tipologie s-a transformat într-un habitat intermediar de locuință individuală și colectivă, dar păstrând identitatea tipologiilor de locuințe întâlnite în zonă cum ar fi fundăturile, locuința în oglindă, curtea comună; atât locuințe unifamiliale, cât și blocuri de locuințe. Locuințele individuale suprapuse, configurate ca duplexuri, sunt poziționate perimetral sitului și au intrări și curți private. Corpul din mijlocul sitului este un tip de locuire colectivă cu un regim de înaltime pe parter și două etaje iar etajul trei retras. Curțile private dar și terasele sunt spații exterioare de care dispune fiecare locuință iar curtea comună, care funcționează și ca spațiu de circulație pietonală este destinată locatarilor.
Provocarea a constat în determinarea echilibrului delicat dintre Locuință – Privat (intim, ascuns), Comun (împreună), Public (reprezentare, oraș), între Utilizare și Formă, între Permanență și Temporar. Soluția încearcă să îmbine armonios aceste două tipuri de țesătură urbană, propunând o locuință intermediară, la scară umană și totodată să arate integritatea arhitecturii: disciplina ca sinteză a temelor sale specifice - orientare, spațiu, lumină, structură, material, ordine, tip.