Centru Parohial Românesc Verdiales, Malaga

Comentariul autorului

Proiectul surprinde un fenomen social actual, acela al emigrării. Comunitatea românească din Spania este în continuă creștere, fiind una din principalele componente ale diasporei romanești. Tema naufragiului, care are loc într-una din cele mai populate si civilizate zone ale Europei, îl pune pe emigrant în fața unei nevoi identitare puternice, ce îl face sa recurgă la construire. Prin această acțiune comunitatea ia ființă nu numai teoretic ci și faptic.
Alegerea sitului este marcată de căutarea unui loc desacralizat; în demersul autorului au fost studiate cazuri de construcții uitate sau subutilizate de către comunitățile catolice existente. Are loc astfel reciclarea unui spațiu deja consacrat ce poate servi o nouă confesiune, respectiv cea ortodoxă. Comunitatea românească din Malaga prezintă un profil concret al emigrantului - pătura rurală a populației românești dislocată în Spania, care lucrează în domeniul agricol.
Situl este dominat de prezența construcției „Ermita de los Verdiales”, edificiu care va reprezenta cratima dintre cele două comunități. Această construcție este deja un spațiu consacrat, existent, folosit absolut ocazional de către comunitatea locală. Pentru comunitatea românească aceasta constituie ancora, în jurul căreia proiectul va organiza spațiile vii ale comunității, spațiile celelalte, fără de care spațiul unei biserici nu se susține în cazul comunităților din diaspora. Tema presupune închipuirea unui spațiul comunitar deschis în jurul căruia proiectul se conturează: o sala comunitara, multifuncțională, capabilă să susțină activitățile recurente ale comunității. Bunăoară, proiectul propune înființarea unei școli parohiale, ce va fi legată direct de spațiul curții.
O altă temă importantă este spațiul eclezial. Dată fiind activitatea religioasă a comunităților din diaspora dar și rolul de liant social al acestor spații, există nevoia de extindere a contrucției existente. Autorul propune un naos exterior, capabil să nu altereze imaginea arhetipală a construcției existente, acest claustru este o interpretare a tipologiei de „basilica discoperta”. Spațiul va putea fi utilizat de cele două comunități, aflate în zona caldă a Spaniei, deoarece nu există constrângeri termice; este nevoie de un spațiul protejat de vântul care bate pe creastă, un spațiu-adăpost. Pentu a putea sa se desfășoare activitatea liturgica a celor doua comunități simultan se propune o capelă ortodoxa de mici dimensiuni.Sunt conturate deci două tipologii spațiale importante: spațiul bazilical-prezent în construcția existentă pe sit, precum și spațiul central propus prin capelă. Acestea două sunt legate de curtea –claustru excavată în solul pietros.
Tehnica constructivă abordată este zidăria de piatră cu inima armată, aceasta se regăsește la nivelul inferior sugerând un soclu deasura căruia se disting două volume albe: cupola rotondei și acoperișul bisericii.