Creșterea calității vieții într-un cartier de blocuri construit sub administrație socialistă - studiu de caz cartierul Soarelui, Satu Mare

Comentariul autorului

Orașele devin mecanisme tot mai complexe datorită schimbării obiceiurilor sociale, care determină suprapunerea de noi straturi funcționale peste zone urbane morfologic mai vechi, iar asta definește noi concepte de relaționare între locuință, oraș și teritoriu, între ambientul interior al unității rezidențiale și peisajul exterior cuprinzător. Toate aceste schimbări impun, la rândul lor, noi provocări la care procesul planificicării urbane și rețetarul metodelor de intervenție trebuie să se adapteze prin mijloace inovatoare.

Premiza că mediul fizic, respectiv orașul, produce senzații care determină nivelul de calitate al vieții unui individ, pretinde sau chiar impune manevrarea peisajului urban ca un mecanism complex, capabil să producă stimuli pozitivi asupra utilizatorilor săi.

Din perspectiva autorului, cartierele de blocuri tip, construite în perioada socialismului de stat, trebuie privite drept o resursă valoroasă, plină de oportunități de experiementare și potențial de dezvoltare al țesutului orașelor. Imaginea lor precară și incoerentă, rezultată din colarea și suprapunerea unor intervenții de slabă calitate, necoordonate în timp, este lipsită de o viziune integratoare care să le amelioreze disfuncționalitățile și să le potențeze caracterul identitar.

Astfel, proiectul are drept scop elaborarea unei strategii de intervenție etapizate care vizează dinamica socială, țesutul construit, mobilitatea urbană și spațiul public într-un cartier de blocuri construit sub administrația socialismului de stat. Deși este adesea ocolit, definit drept „arhitectura comunistă”[1], fondul moștenit, construit sub administrație socialistă, nu poate fi negat, el face parte din experiența cotidiată, iar privirea lui dintr-o „poziție critică reflexivă”[1] îl transformă într-o oportunitate și spațiu deschis spre experimentare.

Dezvoltarea urbană convențională derulată de administrația locală a rezolvat probleme doar punctual sau superficial, fiind lipsită de o viziune holistică fundamentată. Astfel, în ciuda cercetărilor și strategiilor existente, cartierul se confruntă cu o serie de probleme precum: lipsa de locuri de joacă, spații verzi și publice amenajate corespunzător, mobilitatea și locurile de parcare, accesul la apă, curățenia, mentenanța spațiului public, segregare socială și lipsa unei identități comunitare.

Oportunitatea temei este susținută de poziționarea cartierului, relativ aproape de centru, fiind bine conectat la arterele de circulație majore care traversează orașul. “Insulele verzi din corpul urban”[2], însoțite de învecinarea cu râul Someș și zona cu tradiție istorică a grădinilor de leguminoase din aria inundabilă a râului favorizează dezvoltarea temei. Terenurile neurbanizate și interspațiul din mijlocul cartierului reprezintă “reziduri ale operațiunilor de sistematizare din perioada socialistă”[2] și “costituie resurse importante de teren pentru optimizarea structurii urbane”[2].

Astfel, renaturalizarea, amenajarea sau densificarea acestor zone le poate transforma în nuclee de activitate pentru recuperarea deficitului de spațiu public, rezolvarea problemelor de natură socială și consolidarea unei identități comunitare.

[1]A.M. Zahariade, Arhitectura în proiectul comunist.România 1944-1989, România: Simetria, Bucureți, 2011
[2]Primăria Municipiului Satu Mare, Peisaj, disponibil pe: http://www.satu-mare.ro/subpagina/peisaj

Comentariul juriului

Proiectul a fost remarcat pentru aplecarea atentă, metodică, inventivă, dar și ponderată asupra unei teme foarte actuale, ridicarea calității locuirii în cartierele de blocuri construite în perioada comunismului de stat. Nealiniindu-se la oprobiul general, autoarea privește mai departe de imaginea delabrată de astăzi, văzând potențial de dezvoltare, de amenajare și transformare, posibilitatea de a experimenta și testa idei și mijloace corective cât mai aplicabile. Aplicat pe un cartier din Satu Mare, proiectul propune o strategie de intervenție etapizată, vizeazând dinamica socială, țesutul construit, mobilitatea urbană și spațiul public.