IAC - Institutul Artelor Cinematografice (din Timișoara)

Comentariul autorului

Filmele și arhitectura împărtășesc o relație simbiotică care depășește simpla coincidență. Ambele medii reflectă cultura și societatea în care sunt create și au de-a face cu lumina, spațiul, timpul și oamenii, folosind narațiunea spațială pentru a aborda situația dificilă a omului. Arhitectura poate influența modul în care se desfășoară poveștile în filme, la fel cum filmele pot inspira și pot fi generatoare de idei pentru lumea reală. Arhitectura este pentru film și filmul este pentru arhitectură, ambele fiind decoruri în care se interpune viața sub diferite forme. Arhitectura care are capacitatea de a deveni film include spații care au capacitatea de a deveni scene, materiale care devin personaje, și lumina și umbă care devin regizori ai emoției.

Construcția acestui institut de cinematografie într-un oraș care în prezent nu dispune de o astfel de instituție, în Timișoara, dorește să îmbunătățească semnificativ integrarea ei în circuitul cinematografic național și internațional și să aducă beneficii substanțiale pentru tinerii în afirmare, pentru prezenții și viitorii producători de film, pentru pasionați și pentru comunitate în general. Institutul de film ar urma să cultive talentele locale, oferind educație, formare și resurse pentru cineaștii aspiranți, crescând astfel fondul de profesioniști calificați de care avem nevoie pentru a putea vorbi despre o industrie adevărată și în spațiul nostru cultural.

Proiectul este propus spre inserare într-un context marcat de dinamism, cu o moștenirea culturală și educațională impresionantă în Timișoara, polul principal al multiculturii și al atmosferei cosmopolite. Aici s-a înregistrat un interes tot mai mare pentru industria cinematografică. Cu o combinație de cineaști talentați, o rețea cinematografică în plină reînflorire, festivaluri de film și companii de producție emergente, Timișoara a devenit din ce în ce mai mult un punct focal pentru creativitatea și colaborarea cinematografică. În ultimii ani, Timișoara a înregistrat progrese remarcabile în reînvierea cinematografelor independente și în formarea unei comunități de cinefili în oraș, în conformitate cu obiectivele europene. Cinci cinematografe din Timișoara au fost propuse pentru modernizare, iar unele dintre ele au fost deja renovate, în timp ce altele sunt în curs de refuncționalizare. Aceste inițiative reprezintă o prioritate pentru administrația locală în eforturile sale de revitalizare a unui circuit cultural care, în trecut, avea o importanță deosebită pentru oraș, facilitând conexiuni culturale între diferitele cartiere și oferind un mijloc de divertisment pentru comunitatea unită.

Acest proiect, prin limbajul arhitectural abordat, configurația funcțională a spațiilor, diversele ierarhii, interacțiunea cu exteriorul, jocul luminii și al întunericului, este menită să reflecte creativitatea și dinamismului industriei cinematografice, oferind în același timp un mediu funcțional și eficient pentru procesul de predare și învățare prin funcția educațională îndeplinită. Clădirea fiind mai mult decât o școală de film îmbrățișează în special acele elemente ale limbajului arhitectural care pot aduce oamenii mai aproape de atmosfera cinematografică descrisă de noțiunile emergente cum ar fi dinamismul, timpul, transpunerea, fuziune sau emergență, într-un mod neutru și liberal pentru toți utilizatorii, de la simplitatea traseului prin clădire și spații, până la cele mai mici finisaje și detalii ambientale. Spațiile acestui institut constituie o categorie de spații speciale,care necesită nevoi speciale de funcționare și utilizare, gabarite speciale atât în plan cât și secțiune, marcate de deschideri mari și înălțimi considerabile care asigură buna funcționare a activităților specifice programului (preproducție, producție, postproducție, promovare și distribuție). Ierarhia spațială este determinată de marile săli de spectacol și studiouri, "cutiile negre", care se evidențiază din exteriorul clădirii dar și la interior ca elemente care domină spațiul și a căror prezență se simte întotdeauna de-a lungul traseului prin clădire, inclusiv la nivelul finisajelor. În esență, această clădirea este o experiență cinematografică, care urmărește să transpună lumea reală în lumea filmului, de la felul în care intri și felul în care mergi prin ea, până la momentul în care privești filmul și mai departe. Experiența arhitecturală este completată în funcție de percepția fiecărui utilizator.