Casa Academiei Române, de la obiect la țesut

Comentariul autorului

Vreau să transform Casa Academiei Române într-o bucată de țesut urban. Clădirea este complet izolată de viața Bucureștiului și ascunde o serie de institute de cercetare în spatele fațadelor opulente. Întreaga zonă înconjurătoare este un gol în continuitatea orașului, dar apropierea acestuia de palatul Bragadiru poate fi o virtute a locului. Aici, pe latura sudică, clădirea nu a fost finalizată, lăsând (neintenționat) loc unei restabiliri a dialogului cu orașul vechi. Pentru reintegrarea acesteia este necesară diminuarea caracterului de obiect ermetic și aducerea ei la scară umană.
Proiectul, întocmai unei țesături urbane, funcționează pe baza unei străzi principale, a unor străzi secundare și a unor piețe publice. Toate acestea spații exterioare aflate la diferite cote sunt conectate diagonal de scara centrală și generează topografia artificială a clădirii.
Parcul Academiei racordează noile locuri publice ale Academiei de restul orașului prin vechile trasee ale cartierului Uranus. Funcțiunile care au nevoie de spații mai ample, precum Sala mare de evenimente, restaurantul, biblioteca, locuințele temporare sunt amplasate la nivelul terasei sub formă de construcții metalice cu șarpantă. Acestea diminuează scară obiectului și introduc fragmentarea țesutului de case la acest nivel. Ele creează o serie de proximități care conturează spații publice o panorama de 360 asupra orașului. Ele funcționează pe post de semnal spre Calea 13 Septembrie pentru a marca transformările aduse zonei.
Necesitatea intervenției în acest loc este sporită de amplasarea sitului în sudul Bucureștiului și de apropierea acestuia de o zonă destructurată. Se afla in proximitatea centrului istoric, precum si in vecinatatea viitoarelor proiecte de reconversie si dezvoltare (fosta zona industriala). Astfel, situl oferă posibilitatea de a explora modalități de intervenție care să contribuie la dezvoltarea economică a sudului.