Palaestra Sportului Studențesc

Comentariul autorului

Palaestra Sportului Studențesc se adresează comunității studențești bucureștene și nevoii sale de a completa Complexul Sportiv din cartierul Regie.
Ideea proiectului de diplomă nu se leagă doar de o necesitate funcțională, ci încearcă corelarea cu povestea de succes a clubului Sportul Studențesc. Locul palaestrei este un teren încărcat de o istorie a performanței sportive și academice, un loc originar al comunității studenților din București. Diploma restaurează acest artefact al memoriei. Așadar, proiectul palaestrei este unul de edificare a locului, de marcare a istoriei, de reconciliere urbană și, în fond, de reconstrucție a unei idei: cea a sportului universitar și a semnificațiilor sale. Statutul sportului ca element complementar al educației are nevoie, la fel ca situl pe care se găsește palaestra, de o revitalizare. Propunerea cuprinde și un proiect de masterplan care să „lucreze” la scara orașului. Pe lângă facilitățile sportive și amenajarea parcului, diploma urmărește refacerea unor legături urbane, mufarea reușită a intervenției în țesutul destructurat și poziționarea viitoarei construcții în vederea unei relaționări potrivite cu vecinătățile.
Palaestra, ca obiect al arhitecturii antice, este o construcție reprezentativă a locului unde se desfățoară actul sportiv și cel al cultivării idealurilor morale și civice. Palaestra se identifică cu un anumit arhetip arhitectural, cu o anumită formă a spațiului și o anumită modalitate de așezare pe teren. Astfel, reapariția surprinzătoare a acestui program în contemporaneitate poate fi făcută printr-un gest arhitectural clar, abstract, care să aducă aceeași forță, liniște elementară și primară a palaestrei vechi. Aproape convențională, sala de sport modernă este rezultatul unui răspuns direct la cerințele normativelor. Precizia matematică a suprafeței de joc determină astfel o „măsură”, o dimensiune concretă a clădirii. Concentrându-se pe un singur volum sculptural care aduce alături de sala de sport diverse spații de expoziție ale muzeului, piețe, spații publice ferite de soare, săli ale comunității studențești, deci prin expresivitatea și polisemantismul său funcțional, palaestra devine o clădire „permanentă”, în ideea unui obiect care nu își dezvăluie imediat și fără echivoc sensul. „Când am făcut proiectul, m-am gândit că poate deveni o piață de pește. Și când am realizat că este o posibilitate reală, mi-am spus: Da! E soluția bună!” - Livio Vacchini, despre Palaestra Polivalente din Losone, Elveția.
Conturul eliptic apare ca un element surprinzător în sistemul ortogonal care organizează restul spațiilor. Urmărind ideea unei intervenții într-un parc plin de vegetație, palaestra trebuie să reprezinte un „obiect” continuu și unitar, fără fațade orientate. Palaestra este o clădire în care se poate intra, care poate fi înconjurată sau pe care se poate „urca”.Acoperișul palaestrei este o piață publică care poate fi accesată de la cota terenului de lângă. Cel mai înalt punct al acestei suprafețe este poziționat deasupra centrului sălii de sport, creând astfel o distorsiune în relație cu centrul geometric al elipsei.
Palaestra se află într-un dialog cu teritoriul natural, pe care îl organizează în jurul său. Elementele secundare articulează și diversifică felul în care este percepută și descoperită aceasta în parcul sportiv. Palaestra este mai mult decât o sală de sport.