Conversia și extinderea fostei Fabrici Bourul din București. Hub Urban pentru studenți | cazare și funcțiuni complementare

Comentariul autorului

“Structurile construite existente trebuie întotdeauna reutilizate în primul rând." Această idee a fost subliniată în cadrul principiilor de proiectare de la Congresul Mondial al Arhitecților UIA, desfășurat la Copenhaga în 2023, unde s-a discutat despre necesitatea luării unor decizii urgente pentru a diminua impactul negativ al producției de deșeuri în industria construcțiilor.
În contextul actual al preocupărilor legate de reducerea amprentei de carbon și utilizarea eficientă a resurselor, recunoașterea importanței conversiei structurilor existente devine din ce în ce mai prezentă în conștiința colectivă. Este posibil ca salvarea patrimoniului construit, implicit a celui industrial, să vină mai degrabă din motive ecologice (de combatere a poluării) și de eficiență economică, la care este sensibilă toată umanitatea, decât din motive cultural-identitare la care sunt sensibili, deocamdată, doar specialiștii în domeniu și alți câțiva oameni. În România, particular în București, există multe zone industriale abandonate valoroase, care ar putea fi recuperate și supuse acțiunilor de conversie în spații funcționale. Proiectul de față se înscrie în aceste preocupări, cu aplicabilitate pe situl industrial al fostei Fabrici de Tăbăcărie Bourul, care în prezent este parțial abanodanat, cu multe dintre clădirile istorice în stadiu de colaps. Construcții din perioada antebelică (primele corpuri apar începând din 1877) interbelică și socialistă fac acest sit unul destul de complex și special, deoarece conține întreaga evoluție a arhitecturii industriale bucureștene într-un singur loc.
Astfel, în cadrul noului hub urban, sunt propuse unități de cazare cu capacitatea de 70 de studenți, respectiv 20 de profesori străini, și alte funcțiuni complementare de loisir, precum cafenele, spații expoziționale, culturale și comerciale, sau zone de co-working, de birouri, de cazare dar și un centru nautic în vederea reanimării râului Dâmbovița.
Principala acțiune a fost deschiderea sitului în profunzimea sa - către pietoni și în relație cu râul - prin intervenții minimale (de demolare/ de edificare), prin extinderi cât mai reversibile, sau prin străpungeri în țesutul construit. Prin intermediul acestor acțiuni de revitalizare a sitului, publicul bucureștean ar putea fi adus mai aproape de arhitectura industrială atât de fragilă, cu costuri cât mai mici, într-o manieră sustenabilă și în același timp menținând pe cât este posibil din autenticitatea sitului industrial.
Proiectul de conversie își propune reutilizarea unei resurse existente, patrimoniul industrial abandonat, în stadiu de colaps, ce ar putea reprezenta pe viitor un nou hub cultural, social și economic de care Bucureștiul are nevoie.