Comentariul autorului
Povestea proiectului începe cu conștientizarea, în urma experiențelor personale, a destinului Brăilei, aflată în degradare. Misiunea configurativă, după aceasta, este de a identifica un „terrain vague” și de a propune o „acupunctură urbană” asupra lui, dar și una funcțională și socială, întrucât am dorit să recâștig calitatea vieții publice. Alegerea vine în contextul centrului istoric al orașului, un punct 0 al tramei radiale simetrice. Astfel, parcela identificată se regăsește în apropierea Pieței Traian, care se alătură muzeului de istorie existent.
Elementele care au dictat din punct de vedere compozițional, volumetric și funcțional noua inserție au fost: dorința de a reînvia memoria frontului continuu al Căii Galați, valoarea elementelor regăsite pe parcela identificată, dar și în apropierea ei, legătura cu muzeul existent și posibilitatea de a crea o extindere care să ofere spațiului muzeal elemente corespunzătoare funcționării și spațiu necesar pentru colecții.
Scopul primordial al inserției propuse este de a popula parcela cu o clădire care va completa frontul Căii Galați, într-o manieră ce prioritizează identitatea locului, dar care, în același timp, va elibera clădirea muzeului de elementele nevaloroase, pentru a o completa planimetric și funcțional.
Principiile volumetrice de bază care stau la baza proiectului sunt: luarea în considerare a celor două elemente direcționale ale muzeului existent, frontul de pe Calea Galați și corpul nodului vertical, extinse prin două spine, alături de păstrarea și prioritizarea elementului natural, grădina, legătura între nou și vechi, urmate de completarea spinelor cu elemente care pot întregi imaginea noului muzeu printr-un miez creat între acestea și o necesitate de completare a calcanului existent. Adăugate acestor principii, intervine ideea potențialei simetrii preluate din cadrul muzeului existent și principiul pieței de primire a elementului public, creat prin retragerea de la aliniament.
Elementele menționate capătă fiecare o identitate: spina din Calea Galați – element care va contribui la traseul muzeal circular și va păstra ideea spațiilor muzeale celulare din cadrul muzeului existent; spina din continuitatea celulei scării muzeului – element particular de legătură ce prelungește perspectiva monumentală de pe scara monumentală spre muzeul nou; miezul – element particular care funcționează ca spațiu amplu de primire și care poate deveni un atrium deschis sau închis datorită pereților amovibili, având o structură radială aplicată pe un spațiu neregulat, ce amintește de principiul radial regăsit în planimetria orașului, cu o secțiune conică cu luminator, ce extinde spațiul ambiental și de loisir spre interior; grădina, care funcționează ca o extindere a parcursului muzeal, care, chiar dacă scindează cele două parcele, marchează memoria acestora printr-o diferență la nivelul pavimentului și a densității vegetației. Restul funcțional este subordonat ca geometrie, dar completează funcțional și planimetric inserția.
Imaginea exterioară a inserției respectă principiile ritmice, de repetiție a golului și plinului, reinterpretând registrele orizontale și verticale ale muzeului prin diferențe de finisaje, culori și accente.
Așadar, aceasta este ideea rezolvării discontinuității din centrul orașului Brăila, care nu doar că se simte ca o disoluție urbană, dar și ca una socială, iar prin implementarea unei extinderi a muzeului poate rezolva aceste aspecte.