Medresa, centru cultural pentru comunitatea turco-tătară din Medgidia. Reintegrarea băii turcești în circuitul urban

Comentariul autorului

Dobrogea este o regiune renumită pentru diversitatea culturală, aici făcându-și meleagul o multitudine de etnii, precum cea turco-tătară, o comunitate numeroasă și închegată, supusă însă riscului de a-și pierde tradițiile și valorile. Din dorința de a contribui la păstrarea și promovarea culturii acesteia, proiectul de diplomă s-a dezvoltat în jurul unui monument reper al comunității, Seminarul Musulman din Medgidia, azi dispărut, în urma acestuia rămânând Baia Turcească. Aflată într-o stare de uitare și declin, baia păstrează încă memoria a ceea ce a fost odată cel mai important edificiu al comunității musulmane de pe teritoriul românesc. Astfel, proiectul de diplomă își propune readucerea acesteia la viață, prin conceperea unui centru cultural pentru minoritatea turco-tătară, denumirea „Medresa” fiind o metaforă în cinstea seminarului.
Studiind specificul local, ce constă într-o bogată moștenire arhitecturală a perioadei dominației otomane, cât și vernacularul regional, dar și al lumii balcanice, islamice și bizantine, s-au deosebit anumite modele precum orașul balcanic, ansamblurile sociale otomane de tip „Kulliye” sau bisericile săpate în piatră din Lalibela.
Întrucât vechiul seminar era organizat în jurul unei curți interioare, aceasta a reprezentat și punctul de plecare al proiectului. La elaborarea conformației volumetrice au contribuit și vecinătățile sitului, ușor ostile, constând în locuințe colective din perioada comunismului, inserate agresiv în țesutul urban format preponderent din locuințe vernaculare. Așadar, volumul propus este reprezentat de două incinte, una mai mică – în amintirea fostei medrese- , destinată atelierelor culturale și educaționale de arte și meșteșuguri turcești și tătărești (limba turcă, tătară, arabă, pictură ebru, pictură miniaturală, mandolină, gravură, etc.) și o incintă mai generoasă destinată activităților publice culturale (o sală de spectacole, o cafenea, un atelier de ceramică artizanală, spații pentru evenimente și expoziții și o sală de dans). Cea din urmă înglobează baia turcească, cu noua funcțiune de muzeu etnografic, gravitând în jurul unui spațiu de meditație, elementul ordonator, „săpat” în sit. Pentru a nu periclita integritatea băii, monument istoric, legătura cu aceasta se va realiza printr-o circulație subterană, cupola spațiului fiind vizbilă de pe axa celor două accese în incintă. Subsolul, inspirat de Basilica Cisternă, adăpostește o serie de galerii expoziționale, ce înconjoară spațiul de meditație. Atelierele, sub forma unor volume din lemn, se suprapun cu „soclul” din piatră, conferind atmosfera unor străzi balcanice, prin jocul de înălțimi și console.
Imaginea proiectului este, de asemenea, derivată din sursele tradiționale, folosindu-se materiale specifice – piatra de calcar și lemnul – într-o manieră aparentă, făcând trimitere la arhitectura tradițională anatoliană și balcanică, dar și la arhitectura locală de factură otomană, prin adaptarea modernă a unor trăsături caracteristice (pereți din sticlă de tip „geamlâc”, obloane din lemn, traforuri din lemn etc.). Pentru ambianța mistică, indusă de natura islamică a conceptului, au fost introduse anumite elemente simbolice, de exemplu portalul arcuit, ce face trecerea dintre oraș și incinta medresei sau cupola ce acoperă spațiul de meditație, indicând poziția și importanța acestuia. Tot în amintirea fostului seminar musulman, la nivelul pavajului s-a realizat un joc de texturi și nuanțe, marcând exact localizarea sa din trecut.