ro | en
Centru de cateheză pe strada Biserica Amzei, București

Centru de cateheză pe strada Biserica Amzei, București

Autori: Stanciu Maria-Alexandra

Îndrumător: prof.dr.arh. Iulia Stanciu
Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, Facultatea de Arhitectură

Comentariul autorului

Demersul de definire și fundamentare teoretică al unui centru de cateheză nu poate fi
separat de înțelegerea reperelor comune locului și locuitorilor cărora le este dedicat.
Problematica cea mai acută a subiectului este, în ciuda existenței încă din antichitate a formelor
de educație catehetică, lipsa unor spații dedicate acestora.
Biserica Amzei are o origine ulterioară vecinătății pe care o deservește, fiind construită la
jumătatea secoluli XIX. Precursorul ei, Mahalaua Popa Dârvașu, având o istorie mai îndelungată
decât actualul lăcaș de cult, sugerează prin metonimia dintre comunitate și eclesie o strânsă
legătură ce a existat dintotdeauna între cele două. Denominația prin proximitate este evidentă în
cazul mahalalelor Bucureștene, iar parcursul de la proximitate la metonimie și implicit la
apartenență era modul firesc de coagulare a societății în aceste ”unități primare ale orașului”.
Zona Amzei a suferit diverse alterări de-a lungul timpului. Biserica si, ulterior, piața au
devenit permanențele catalizatoare ale comunitatii. Disoluția cartierului ca urmare a
supradimensionării orașului este paradigma actuală a Bucureștiului și se regăsește și în
vecinătatea Amzei.
Proiectul de diplomă propune drept posibil răspuns revenirea la policentrismul oferit în trecut de
nucleele parohiale (acestea fiind si ele destructurate in prezent de creșterea demografică).
Reperele comune (pe care se fondează comunitatea) există din punct de vedere material în zonă:
școala, piața, magazinul. Ceea ce lipseăte este un spațiu dedicat reperelor spirituale (de orice
natură) ale comunității. Un centru de cateheză ar fi tocmai materializarea formală a etosului
comun al enoriașilor.
În mod paradoxal, ceea ce lipsește comunității actuale este tocmai prezentul, în înțelesul său de
realitate vie, în act. Acest prezent presupune, Dasein-ul lui Heidegger, faptul de a fi aici, în
deschis. Un centru de cateheza ar deveni locul acesta al înfățișării comunității.
Din aceeaşi perspectivă, comunitatea are nevoie de o întoarcere la definiția viitorului în concepția săteanului
român, drept ceva ce poate fi stăpânit. Așa cum este el văzut acum, viitorul este indefinibil și
incontrolabi, în originea sătească a individului, acesta cuprindea ceea ce trebuie să se
împlinească, nu doar înainta, ci aspira spre ceva (chiar dacă acest ceva era nedefinibil). O
resuscitare a tuturor acestor credințe populare poate, prin urmare, deveni nucleul ferventului
social contemporan și își întrunește toate atributele în spațiul catehezei.
Un centru catehetic se concentrează pe coagularea comunității în jurul activităților precum:
ateliere, conferințe, studiul culturii clasice (marile cărți ale literaturii), slujbe religioase, proiecții
de film. Devine prin urmare un loc al dialogului și întâlnirii.



2024
Cercetare prin arhitectură
Diplome de arhitectură
Powered by: