Bolta Florești - Ansamblu Comunitar

Comentariul autorului

În perioada comunistă, acțiunile pentru noul centru civic al orașului București au produs deservicii majore în țesutul istoric. După cutremurul din 1977, regimul lui Ceaușescu a folosit consolidarea clădirilor ca pretext pentru demolări, transformând proiectul într-un instrument de propagandă politică.
Rezultatul acestui fenomen este o zonă de tensiune între cele două tipuri de țesut urban: cel istoric și cel nou. Spațiile urbane care aveau odinioară conexiuni în țesut au devenit acum fragmente reziduale, iar locuri și artefacte urbane importante sunt îngrădite de contextul blocurilor. Blocurile, cu fațadele lor decorate către bulevarde, își întorc spatele către țesutul istoric, generând un peisaj urban insalubru către "spate" - către țesutul istoric. Chiar mai mult, apar cazuri în care țesutul istoric este pur și simplu "înghițit" de noul țesut – apare un fenomen de enclavă urbană.
Nevoia de reconfigurarea acestor zone ridică întrebări: se poate reconecta acest țesut fără a afecta integritatea fragmentelor? Este nevoie de intervenții asupra limitelor - blocurile?
Astfel, în una dintre aceste "resturi" urbane, în apropierea bisericii Sfinții Apostoli, pe lângă nevoia de reconfigurare urbană la nivel fizic - pietonal, apare și nevoia de reconectare a comunității ce a avut de suferit în urma apariției limitei constituite de blocurile comuniste. Comunități au existat în acest loc, istoric vorbind, de foarte mult timp. Contextul este cel care difera: de la mahalalele situate în aceste zone, la apariția unor astfel de comunități în interiorul spațiilor create de blocuri. Ba chiar, în prezent, tendința genereală este de dezvoltare interioară a acestei insule cu densificarea locuintelor (umpland vidurile din țesut).
Funcțiunea care are puterea de a aduna comunitatea existentă în jurul ei și de a coagula acest fragment urban este cea a unui ansamblu ce ar putea să înglobeaze atât nevoile comunității actuale, cât și nevoile celei ce se va dezvolta în jurul acestui ansamblu.
Acest lucru, împreună cu posibilitatea creării unui circuit pietonal care să lege doi poli de interes cultural: Curtea Veche și Ruina (ambele clădiri de secol 17, reprezentative pentru arhitectura brâncovenească) au jucat un rol important. O astfel de intervenție urbană are potențialul de a ajuta țesutul enclavei să comunice mai bine cu orașul.
Prin concentrarea asupra a două volume - unul care să coaguleze și să umple resturile țesutului și altul care să aibă rol de obiect de sine stătător, ce ”închide” propunerea - ansamblul, cu expresia sa arhitecturală și multifuncționalitatea sa, devine o clădire ”permanentă” - un centru în sine. Funcțiunile principale adăpostite de ansamblu – teatru, bibliotecă de cartier, piață agroalimentară volantă contribuie la crearea acestuia.
Clădirea este așezată în sit astfel încât să creeze front cu blocurile, astupând în același timp numeroasele calcane de pe sit. Geometria sitului face ca o astfel de spină să se potrivească bine în acest loc, ea acționând și ca o barieră față de limite. Organizarea clădirii este făcută în jurul acestui element central – spina. Acest element central conține de asemenea și diverse funcțiuni sau circulațiile ce leagă anumite funțiuni și totodată ține frontul către blocuri, ajungând la fațadă. Împreună cu limbajul opac al fațadei, creează un sentiment de interioritate al ansamblului. Spre cealaltă parte, către ruină, clădirea devine mai permeabilă - întreaga fațadă devine un fundal pentru ruină.