BiO'ceanografic

Comentariul autorului

Învățăm despre ecosistemele locale prin joc și arhitectură, într-un muzeu viu. Apă, atmosferă și pământ.

Proiectul BiO’ceanografic este localizat la confluența dintre Marea Neagră, lacul Siutghiol și lacul Tăbăcărie, pe terenul învecinat fostului institut Bio-oceanografic, pe care Grigore Antipa l-a înființat la Constanța în 1936. Aici, prin depuneri succesive de umpluturi, s-a format o topografie antropică: material de construcție.

Atât prin master-plan, cât și prin rezolvarea la scara obiectului de arhitectură, intervenția se raportează constant la elementele naturale din jur. Proiectul speculează contactul direct și augumentat cu spațiul vegetal, mineral și acvatic. Propunerea s-a materializat în urma conștientizării unei rupturi afective dintre elementul natural al apei și imaginarul soical constănțean. În ultimii ani, instanțele private au acționat superficial și egocentric asupra țesutului urban. BiO’ceanografic caută să refacă legăturile pierdute dintre habitatul uman și ecosistemele naturale locale.

Muzeul dezvăluie vizitatorilor biotopul conținut de serele tematice, acvarii și observator. Printre capsulele de viu se structurează spațiul interior, care, la rândul său, este învelit într-o coajă vegetală: parcul. Activitatea centrului de cercetare alimentează neîntrerupt conținutul expozițional, iar muzeul devine mediu experimental. Prin mișcarea tectonică a terenului, care înglobează și traversează spațiul construit, se recompune secvențial imaginea orizontului. Un muzeul viu la Constanța înseamnă un muzeu accesibil tuturor, cu expoziții deschise 24/7, spații intermediare și parc pedagogic. Muzeul viu se transformă în timp și, în expansiunea lui, educă, protejează și mediază relația omului cu natura.

Muzeul viu este momentul 0, de unde începe plimbarea în jurul lacului sau pe malul mării, pe jos sau cu bicicleta: un parc cu tentacule, sub care stă ascunsă o lume surprinzătoare a vietăților marine și vegetale. Câteva intrări te cheamă înăuntru, pe sub zidurile lungi care susțin pâmântul. Traseul suprateran rămâne neîntrerupt și sculptează, dintr-o mișcare, terenul.