ro | en
I(recuperarea) ruinei industriale. Termocentrala Florești Prahova

I(recuperarea) ruinei industriale. Termocentrala Florești Prahova

Autori: Cătălina Dumitru

Îndrumător: conf.dr.arh. Cristina Pană
Universitatea de arhitectura si urbanism ion mincu/ Arhitectura de Interior

Comentariul autorului

Ruina este între formă și lipsă de formă, între locuibil și nelocuibil.
Vrem să identificăm modul in care raportarea la tema ruinei poate oferi instrumente alternative pentru integrarea siturilor abandonate, cu scopul revitalizării urbane durabile.
Odata cu postindustrializarea, apar spații dezafectate, ceea ce duce la apariția ruinei industriale. Proiectul este axat pe o centrală electrică abandonată din Florești Prahova, ce face parte din peisajul postindustrializării din România. Construită în 1922-23, a fost comandată de Steaua Electrică pentru a genera electricitate pentru rafinăriile din zonă.
Se analizează potențialul irecuperarii, adica se exclud variante precum demolarea sau intervențiile exacerbate ce pot diminua caracterul specific al ruinei.
1. Ruina nu este forma finală a clădirii care așteaptă o intervenție, dar este o etapă a unui proces istoric continuu, important în sine.
2. Proiectul își propune să identifice și să sporească valorile specifice ale ruinei într-un mod durabil, fără a inhiba în niciun fel potențialele dezvoltări viitoare, nici la nivel constructiv, nici la nivel identitar.
Proiectul se adresează societății din secolul XXI caracterizată prin burnout, pandemie. Am concluzionat necesitatea unei enclave construite in mediul rural, in care ruina oferă experiență multisenzorială kinestezică.
Analizand cele 3 corpuri ale termocentralei se observă ca acestea au un grad diferit de ruinare. Se propune un model de interventie diferit pentru fiecare.
In C1, sala cazanelor, din acoperiș au ramas doar cateva ferme metalice. Natura și arhitectura coexistă. Se propune funcțiunea de teatru de vară, terasă, grădina, bazin, funcțiuni ce se înscriu cel mai bine în atitudinea ruinei (la rândul ei un stadiu tranzitoriu). Lipsa unei intervenții permanente puternice reduce utilizarea de resurse și elimină incopatibiltatea coprezenței cu mediul natural spontan.
C2. Deși ferestrele lipsesc în totalitate, iar fațada de nord este într-o stare de degradare avansată, coaja sălii turbinelor este într-o stare de conservare bună.
Spațiul existent preia funcțiunea de restaurant/ hub cultural. Volumul adaugat funcționează ca un ‘’organism’’ ce crește organic, odată cu comunitatea. Astfel, are 2 componente – una fixă și una mobilă. Partea fixă, un cub translucid, preia funcțiunea de seră. În ceea ce privește materialitatea, sticla – contrastează cu dematerializarea ruinei. Partea mobilă, este susținută de un ‘’schelet’’ de stâlpi de metal ce urmează trama structurală a ruinei si este constituită din module adaugate ce răspund funcțional nevoilor comunității ce se dezvoltă.
Urmând principiile filosofiei situationiste, accentul este reacția persoanei și libertatea acesteia de a crea noi posibilități de a utiliza spațiul.Construind în ruină este despre a construi cu absența. Proiectul respiră în același timp cu ruinarea.
Paradoxal, ruinarea este privită pozitiv-această reprezintă dialogul între spațiul pozitiv și cel negativ ce își schimbă rolurile – ruinarea este pretext pentru creștere – o societate ce s-a dezoltat în ruină, un rezultat al acesteia.
C3- sala transformatoarelor – corpul cel mai puțin ruinat, permite un tip de intervenție aproapiat de conversie și preia funcțiunea de hotel și rezidență.
Proiectul coexistă cu ruina și împiedică uitarea, participă în mod activ la peisaj, iar alăturarea de pardaoxuri pe care le conține este ceea ce determină complexitatea experienței.



2021
Cercetare prin arhitectură
Diplome de arhitectură
Powered by: