Comentariul autorului
Proiectul de diplomă nu a pornit de la un amplasament anume, ci de la tema lucrării de disertație. Lucrarea Către un limbaj reprezintă un studiu al sensului și semnificațiilor elementelor structurale în proiectele de arhitectură, studiu ce a generat, mai apoi, căutarea unui sit. Într-un final, locul ales a fost Domeniul Cantacuzino din Florești, Prahova. Ceea ce este reprezentativ pentru acest loc este Micul Trianon, un palat de început de secol XX lăsat în ruină înainte de finalizarea construcției sale. Astfel, palatul este acum o structură expusă, incompletă, în proces continuu de degradare.
Proiectul de arhitectură nu prezintă o imagine ideală, finală, ci propune un proces în cadrul căruia întregul domeniu este reconstruit în timp. Astfel, toate elementele istorice sunt propuse pentru conservare și restaurare, iar parcul este reamenajat în funcție de principiile după care acesta a fost realizat inițial.
Ideea proiectului pleacă tocmai de la o anumită atitudine față de structură, abordând acest subiect pe două paliere care se referă, mai întâi, la elementele structurale existente, apoi la intervențiile propuse. Astfel, structura palatului își păstrează statutul de ruină, aceasta fiind o mărturie a unei întregi istorii. Proiectul propune conservarea și efectuarea diverselor lucrări de reparații în timp, întrucât o restaurare ar însemna, de fapt, aducerea palatului într-un stadiu în care acesta nu s-a aflat niciodată, construcția acestuia nefiind niciodată finalizată. Așadar, această structură în ruină rămâne vizibilă în configurația actuală, întrucât posedă anumite calități spațiale particulare, interiorul său fiind, de fapt, o mare cameră exterioară. De asemenea, fragmentele rămase ale acestei structuri reprezintă martori ai unor alte tipologii de spații dintr-o perioadă anterioară, perioadă în care vila extraurbană era elementul reprezentativ al domeniilor nobiliare.
În ceea ce privește noile intervenții propuse, acestea se subordonează principiilor care guvernează ansamblul existent, dar își proclamă statutul de obiecte de arhitectură contemporane. Casa de oaspeți și centrul ecvestru apar ca un răspuns la o necesitate a locului, reprezentând un factor important, atât social, cât și economic, în procesul de reactivare al Domeniului Cantacuzino. Astfel, proiectul pleacă de la o serie de elemente structurale extrem de riguroase care își găsesc locul în peisaj și contribuie la reorganizarea întregului domeniu, conturând spații, locuri, trasee, perspective.
Reconstrucția Domeniul Cantacuzino reprezintă un proces, care, prin intermediul intervențiilor propuse, redă un sens structurilor existente și realizează noi structuri ce conturează acest loc.