ro | en
Casa T108

Casa T108

Autori: arh. Dragoș Scurtulescu, arh. Raluca Scurtulescu, arh. Claudia Ștefănescu, arh. Andreea Guriță
Birou de proiectare: Studio3plus

Colaboratori:
Structura: Concept Structure
Project Manager: Ruxandra Prundeanu

Comentariul autorului

Renovarea unei case într-un cartier istoric al Bucureștiului - parcelarea Calea Lacul Tei de la sfârșitul anilor '30 -, a presupus din partea echipei Studio3plus o atenție asupra detaliilor urbane și arhitecturale. Beneficiarul reamenajării, o familie deschisă catre artă, a acceptat împletirea prin design a imaginii arhitecturale a casei cu prezența colecției proprii de tablori și obiecte de artă, fără ca acest lucru să genereze contraste sau contradicții.
Renovarea exterioară a implicat refacerea învelitorii și a lucarnelor, înlocuirea tâmplăriilor la ferestre, tencuielile și vopsitoriile. Planurile tuturor nivelurilor au trecut printr-o serie de transformări subtile: ajustări de pereți nestructurali, repoziționări de goluri, înlocuirea finisajelor și compartimentări noi. La parter, configurația inițială prevedea două intrări; eliminarea celei mai apropiate de stradă a permis lărgirea camerei de zi. Cele două dormitoare de la etaj, au fost reamenajate astfel încât să se obțină un singur dormitor și o bibliotecă. Podul anterior nefuncțional a trecut prin cele mai importante transformări, devenind acum mansardă și găzduind un dormitor mare cu baie și un dressing proprii. Șarpanta existentă de lemn a fost înlocuită cu o structură nouă din profile laminate de oțel, lăsate vizibile la interior și vopsite în alb. Dormitorul matrimonial este acum cea mai spectaculoasă și generoasă cameră din întrega casă. Cada de baie și chiuveta au devenit obiecte sculpturale „flotante” în cadrul dormitorului, scăldate de lumina naturală a lucarnei extinse. Corpul de iluminat în formă de nor accentuează caracterul special al încăperii pe fundalul structurii rectangulare raționalizate, dar foarte delicate, care susține în întregime acoperișul.
Refacerea scării interioare a presupus ajustarea peretelui nestructural dinspre corpul de clădire care adăpostea inițial bucătăria la parter. Metalul sub forma unei foi pline de oțel se pliază în spațiu atât la trepte cât și la balustrada interioară, oferind și aici soluția pentru reducerea masei constructive și percepția zvelteții elementelor arhitecturale. Scafa de lumină care însoțește suprafața placată cu lemn a treptelor dematerializează și mai accentuat promenada spațială pe verticală a casei, către mansardă. Detașarea scării față de pardoseala vestibului atrage atenția asupra continuității finisajului acestuia pe sub treptele care, grație suprafeței pliate din oțel care le constitie, par că plutesc neverosimil deasupra placajului ceramic cu motiv geometric în alb și negru.
Pereții și plafoanele mansardei și etajului se unifică sub vopsitoria albă, astfel încât să pună în valoare suprafețele de lemn în tentă deschisă ale pardoselilor sau corpurile de mobilier, precum biblioteca din birou. Albul devine în mod evident fundal pentru percepția adecvată a obiectelor de artă modernă, dar și pentru alte piese de mobilier cu aspect sculptural și suprafețe viu colarate pentru accente vizuale punctuale. Galbenul luminos reapare la mobilierul din bucătărie, însoțit de un accent roșu la cele două scaune înalte de bar.
Designul de interior, în mod special prin folosirea inspirată a obiectelor de mobilier și corpurilor de iluminat, fuzionează cu imaginea sculpturilor sau tablourilor din colecția familiei. O atmosferă prețioasă, cu accente moderniste, se degajă din asamblarea suprafețelor, materialelor și culorilor, distanțând-se de caracterul modest al locuirii sociale care a caracterizat în trecut casele cartierului.