Grădinile fermecate de pe Ada Kaleh

Comentariul autorului

Cum putem folosi arhitectura, narațiunea și curatoriatul pentru a reprezenta culturile aflate în pericol?
Ada Kaleh a fost o insulă pe Dunăre, la granița dintre Serbia și România, locuită de o comunitate descendentă din vechii apărători ai Imperiului Otoman. Acest teritoriu, descris ca o grădină comună utopică, unde se locuia in armonie, a fost distrus și inundat de guvernul comunist român în 1970, lăsând în urmă fragmente de memorie colectivă. Insula a inspirat povești, mituri și exagerări. Singura urmă a acestui loc constă într-o impresionantă arhivă de documente. Distrugerea a avut loc într-un moment din istorie când progresul tehnologic era mai important decât cultura, astfel că Ada Kaleh nu a avut șansa să fie evaluată si recunoscută ca un peisaj cultural.
Proiectul pledează pentru recunoasterea ei ca peisaj cultural printr-o colecție de reprezentări reieșite din cercetarea arhivelor si printr-o serie de intervenții amplasate strategic de-a lungul Dunării, de la Ada Kaleh la Constanța.
Când comunitatea a fost dispersată, moștenirea ei s-a împrăștiat în noi locuri-gazdă. Proiectul propune intervenții punctuale în fiecare din aceste locuri, folosind transplantul și interpretarea ca metode.
Noțiunile dobândite din ințelegerea profundă a insulei sunt aplicate în spațiile-gazdă. Acestea devin teritorii experimentale unde se propune un studiu al principiilor vernaculare de amenajare a teritoriului, utilizare eficientă a solului și gestionare a apelor, care erau studiate empiric și puse în practică de comunitatea de pe Ada Kaleh de-a lungul secolelor.
În Constanta, Grădina brodată a desfătărilor adăpostește covorul de pe Ada Kaleh și devine un experiment arhitectural. Covorul se extinde la nivelul solului printr-o textură care ordonează întreaga grădină. Intervenția este o transpunere a insulei într-o nouă grădină oferită orașului cu cea mai numeroasă comunitate de pe insulă.
Pe Șimian, Grădina Înșelătoare este o instalație peisagistică pe fragmentul vechii fortărețe mutat aici in 1968. Aceasta înfățișează ruina ca pe un element transplantat, pentru păstrarea autenticității. În plus, devine un spațiu pentru experimente agricole si tehnici învățate de pe insulă prin care se testează reziliența unor specii de plante menționate în mituri.
Pe malul românesc, unde se afla insula, apare Grădina Apei (constând într-un spatiu de proiecție a filmelor cu și despre insulă si o piscină pe Dunăre). Aceasta încadrează amprenta cheiului ce ducea spre Ada Kaleh, expune variația nivelului apei si orientează privitorul către absența insulei.
Pe malul opus, Grădina Uriașilor este o cuvă semicirculară care încadrează un fragment iconic din insulă, regăsit adesea in povestiri: cei trei chiparoși
Numele proiectului face referire la “Grădinile fermecate” de Ferdinand Bac- o carte despre o călătorie imaginară prin 36 de grădini inspirate din proiectele sale. Acesta este punctul de pornire al studiului, fiindcă scrierile lui Bac ilustrează o legatură încă neexploatată dintre spațiul fizic și spațiul imaginar, care ajung să se potențeze.
Proiectul, în ansamblul său, este o desfășurare în straturi a acestei arhive- o serie de încercari de a augmenta imaginarul spațial al insulei. Este propusă o recuperare experimentală a insulei scufundate prin investigații, efort curatorial, reconstrucție grafică și intervenții arhitecturale dispersate. Aceste metodologii se aliniază cu identitatea sitului și cu intenția de a perpetua memoria sa, creând un alter-ego al insulei.